Bine zice românul când bârfeşte despre o boală dintre acelea care nu flutură coasa urâtei îmbrăcate în negru, însă îţi deranjează viaţa atât de rău, încât parcă te aşază cineva cu fundul pe jăratic sau te îmbrânceşte să calci cu tălpile goale pe cioburi. Şi bine zice tot el despre o afecţiune care nici nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti.
Sunt o sumedenie de suferinţe care nu te trimit să faci coadă la intrarea în cer, dar, lăsându-te pe pământ, îţi aduc un supliciu în fiecare zi.

Dintre acestea, o faimă nenorocită o are durerea de spate. Îi vezi pe unii încovoiaţi de durere şi seceraţi la mijloc, încât au forma mânerului bastonului... aşa de cocârjaţi stau. Problema asta îl face pe suferind să se strâmbe groaznic când se ridică de pe scaun, iar primii paşi sunt chinul de pe lume. A prins rădăcini în rândul poporului ideea că această suferinţă înseamnă automat hernie de disc, dar şi că e bine să-ţi muşti buzele şi să amâni cât este posibil operaţia.

Totuşi, medicina susţine că, atunci când durerea de mijloc îl face pe om să nu-şi mai controleze laba piciorului, când apar necazuri şi la urinare, atunci sunt semne de profunde complicaţii, şi chirurgul trebuie să intervină pe vertebre şi la discul intervertebral. Până una, alta, oamenii trebuie să ştie că şi muşchii vecini coloanei vertebrale sunt vinovaţi. Prin contractarea lor, şi ei produc crize dureroase de mijloc.

Unul dintre cei mai buni medici reumatologi, doctorul Florin Rădulescu, explică însă cum că, atunci când durerea este cantonată doar în zona şalelor, este vorba despre lumbago şi este faza mai puţin complicată. Boala capătă denumirea de lombosciatică dacă este presat un fascicul de nervi şi suferinţa coboară pe întregul sciatic, de-a lungul piciorului, până la degetele lui. Hernia de disc este o treabă mai complicată. De multe ori, zona dintre vertebre se mănâncă precum anvelopa unei roţi, îşi pierde elasticitatea, lichidul şi calităţile de amortizare şi îmbătrâneşte. Vertebrele se tasează şi înălţimea discului dintre ele scade, el devenind turtit şi iese din locaş. Uneori se rup fragmente. Cel intervertebral capătă o hernie ce apasă pe fasciculele de nervi, şi asta este deja o hernie de disc. Deşi e cea mai frecventă cauză de prezentare la medic, durerea de şale este mai puţin gravă decât cea de coloană cervicală, numită spondiloză, ancorată în zona cefei. În acest caz, operaţia trebuie evitată, fiind ultimul remediu. Asta fiindcă, în zona cefei, şira spinării se află în combinaţie cu mănunchiuri mari de nervi şi vase ce duc sângele şi semnalele spre creier. Durerile de mijloc trebuie combătute cu metode medicamentoase şi cu proceduri de fizioterapie şi gimnastică. Omul aflat în criză de lombosciatică sau lumbago trebuie să stea cât mai mult în pat, pentru a ajuta zona să scape din necaz. Trebuie să înghită medicamente antiinflamatoare, calmante şi pilule de scăderea contracturii muşchilor. Nu este rău ca un chinetoterapeut să-i facă şedinţe de gimnastică medicală, după cum şi procedurile de fizioterapie sunt binevenite. Omul trebuie să înţeleagă că e musai să-şi menajeze coloana. Astfel, când ridică de jos greutăţi, să nu o facă având picioarele drepte, ci din poziţia pe vine! În acest fel, efortul este pasat şi muşchilor picioarelor. Apoi, cei care au meserii ce implică o perioadă lungă de stat în picioare trebuie să ţină ridicat un picior pe un mic scăunel sau pe o ladă, alternând această relaxare a picioarelor. De asemenea, el trebuie să ştie că una dintre cele mai solicitante poziţii pentru coloana vertebrală şi muşchii vecini este statul pe scaun, atunci când există forţe mari. Tocmai de aceea trebuie găsită o poziţie între relaxarea cu prea mult sprijin pe spătarul aplecat şi una milităroasă, dreaptă. Cea mai bună aşezare este între aceste două situaţii extreme. Stând, nu aveţi voie să vă întoarceţi brusc prin rotirea trunchiului după receptorul unui telefon aflat mai în spate.