Osul este un superb material viu. Nu este numai „un fier beton”, adică o armătură venită să ţină în poziţie verticală corpul omenesc. De altfel, în os se petrece un superb proces de reînnoire a masei osoase. Adică, mor unele celule şi sunt înlocuite de altele noi, ce se nasc şi împrospătează locul.

Osul este făcut să lucreze, să susţină corpul, deci mereu să fie supus unor forţe. Dacă nu are treabă devine leneş şi fragil. Acesta este şi motivul pentru care într-o fractură consolidată cu piese metalice aceste adaosuri de şuruburi, plăcuţe sau agrafe din metal trebuie îndepărtate după un an sau doi, tocmai pentru ca osul reparat să fie obligat să-şi facă treaba, scoţându-l din lenea care îl face fragil. De altfel, s-a constatat că după o perioadă de câteva luni petrecute în cosmos, astronauţii aveau puternice pierderi de substanţă osoasă tocmai fiindcă lipsa gravitaţiei nu mai obligă scheletul să lucreze.

Ce se poate spune atunci despre osteoporoză? Aceasta este o pierdere a structurii osoase după o anumită vârstă, mai ales la femeile aflate la menopauză. Traducând cuvântul osteoporoză aflăm că acest diagnostic înseamnă os poros. Îmbătrânirea la acest nivel se poate traduce prin faptul că moare mai mult os decât substanţă ce se reînnoieşte, ca atare apare şubrezirea prin pierderea de masă osoasă.

Osul devine şubred şi se rupe la cele mai banale căzături. Osteoporoza loveşte şi în vertebrele coloanei, astfel că atunci când o gospodină trecută de 50 de ani vrea să ridice borcanul cu murături, de exemplu, este lovită de o durere violentă ca de cuţit în spinare, semn că s-a fracturat o vertebră.

Hormonii sunt puternic implicaţi în procesul de reînnoire a oaselor. Femeile la menopauză suferă o scădere a nivelului de estrogeni şi, astfel, osul se şubrezeşte. Dar şi bărbaţii fac osteoporoză ceva mai târziu, la 50 şi ceva de ani. Există şi unele boli ce conduc la apariţia acestei afecţiuni, în special cele care implică scoaterea ovarului şi uterului, dar şi alte boli, cum ar fi necesitatea extirpării unei bucăţi de stomac, ce împuţinează suprafaţa aparatului de digestie şi unele anticoncepţionale, dar şi antiinflamatoare.

Este foarte importantă zestrea de os cu care este dotat un om. Pentru că dacă el are un schelet zdravăn, pierderea substanţei osoase se face mai greu.

Scheletul se formează în special în perioada adolescenţei şi a primei tinereţi, până la vârsta de 25-30 de ani, iar oasele se află la maturitate încă vreo zece ani. Apoi, ele încep să piardă din substanţă. Oamenii care la pubertate au consumat multe lactate şi au făcut sport au scheletul zdravăn. De asemenea, persoanele solide au o densitate osoasă mai mare, iar grăsuţele fac mai greu osteoporoză.

Şi fumatul deschide larg uşa acestei afecţiuni.
E bine ca omul să se alimenteze cu produse bogate în calciu şi să înghită şi unele pilule bazate pe acest mineral. În plus, este necesară vitamina D. Sunt recomandate statul la soare, mersul pe jos o jumătate de oră pe zi şi consumul de fructe de culoare roşie, verde, galbenă şi portocalie.

Cele mai dese fracturi din pricina osteoporozei se întâmplă la încheietura mâinii, între pumn şi antebraţ, unde există oasele cuticus şi radius. Din pricina pierderii masei osoase, foarte dese sunt şi fracturile la şold, mai ales la gâtul femurului din pulpă şi în zona de legătură între capul şi trunchiul femurului. Când se fracturează o vertebră a coloanei se introduce în vertebra stricată, cu ajutorul unui ac, substituent de os sau ciment osos.