Depunerea grăsimilor pe pereţii vaselor este semnul prăpădului lent care macină destinul omului. Este o fatalitate care trebuie întârziată cât mai mult şi trebuie să se încetinească „nămolul” de pe artere.
Pe undeva este o îngustare a drumului sângelui, asemănătoare cu depunerea calcarului pe ţevi care, până în final, opreşte curgerea fluidelor.
Dacă cineva ar descoperi o substanţă, o pilulă în stare să oprească depunerea de grăsimi pe vase, acel inventator ar trebui răsplătit cu cele mai aurite medalii şi premii. Din păcate, această soluţie salvatoare nu s-a găsit, şi schepsisul este să micşorezi ritmul de îngustare a vaselor ţinând în frâu concentraţia de grăsimi din sânge. De altfel, un aforism decreta apăsat şi justificat: „Vârsta omului este vârsta vaselor sale”. Aceasta se traduce prin gradul de îngustare a arterelor prin depunerile de grăsimi pe pereţi, ceea ce duce la micşorarea secţiunii de curgere a sângelui. Procesul acesta blestemat se numeşte ateroscleroză.
Există păreri potrivit cărora depunerea grăsimilor pe pereţii vaselor de sânge începe chiar în ziua în care nou-născutul pleacă din maternitate. De altfel, nişte autopsii făcute de armata americană pe soldaţi morţi la 18-20 de ani au pus în evidenţă prezenţa aterosclerozei la vârste fragede.
Înfundarea vaselor cu grăsimi, adică ateroscleroza avansată, conduce la infarcturi, boli de inimă, dar şi la accidente vascular-cerebrale, care lasă în urmă paralizaţi sau morţi.
Grăsimile din sânge sunt cunoscute sub numele de colesterol. Dar omul de pe „zebră”, cel obişnuit, trebuie să priceapă că există două feluri de colesterol - LDL, de joasă densitate, rău, care se depune, şi HDL, de densitate înaltă, bun, care are acţiuni favorabile. Aşadar, cei care au colesterol bun puţin nu se pot lăuda cu o stare bună de sănătate. De altfel, e foarte important raportul dintre colesterolul bun şi colesterolul rău.
Mai trebuie să se înţeleagă faptul că în jur de 70%-75% din colesterol este fabricat chiar în propriul organism, în ficat, şi doar 25%-30% este adus din afară, prin alimente. De aceea trebuie să vă feriţi de la a mânca alimente bogate în grăsimi, dar şi să vă trataţi ficatul, care fabrică prea mult colesterol.
Dar cum se ataşează de fapt grăsimile pe vase, îngustându-le? Începutul este depunerea de globule albe, care sunt lipicioase, pe pereţii vaselor, care sunt modificaţi, fiindcă pătrund în ei grăsimi şi textura se schimbă. Pe cheagul de globule albe format se ataşează fibre din sânge şi globule roşii, formându-se un ghemotoc mai mare. În plus, pereţii vaselor devin mai rigizi, se îngroaşă cu un strat de calciu şi apoi devin tari ca piatra. Cheagurile descrise se unesc între ele şi cresc plăcile de grăsime, numite aterom. Peste acestea se vor depune alte şi alte globule albe şi se micşorează astfel, din ce în ce mai mult, spaţiul de curgere a sângelui.
De exemplu, când depunerile de ateroscleroză ocupă 70%-75% din secţiunea de curgere a vaselor de la gât, situaţia devine alarmantă, fiindcă tot mai puţin sânge ajunge la creier şi apare astfel accidentul pe vasele cerebrale. În acest caz se intervine chiar şi chirurgical pentru a curăţa de grăsimi arterele carotide. Se poate acţiona şi cu un cateter, o sondă care, printr-un balonaş, striveşte cheagurile şi lărgeşte drumul sângelui spre creier.
Când depunerile de grăsimi micşorează şi alimentarea cu sânge a muşchiului inimii prin coronare, se construiesc căi de ocolire a înfundării prin grefarea unui vas, proces numit bypass. Sau se intră cu un cateter în porţiunea blocată, se sparge cheagul şi, pentru a păstra artera lărgită, se lasă pe vas un stent, un arc mic precum un manşon. Alteori, situaţia se complică, deoarece unele cheaguri de la plăcile de ateroscleroză de pe vasele gâtului înfundă vasele mici din creier.