Şi acum există un puhoi de idei cu privire la natura sufletului, ce înseamnă el, unde este locuinţa lui... De altfel, a cules succes mare un film denumit chiar „21 de grame”, în care se vorbea că sufletul poate fi cântărit. Asta s-a şi întâmplat. A existat un experiment în care s-a cântărit un om chiar în pragul morţii şi, imediat după ce şi-a dat sufletul, a fost din nou cântărit. S-a constatat că scăzuse în greutate cu 21 de grame, cu alte cuvinte că i s-a înălţat sufletul la Ceruri şi el a pierdut această greutate. Filmul american era chiar incitant, fiindcă un bărbat bolnav de inimă a suferit un transplant de cord, montându-i-se în piept inima unui alt bărbat călcat de o maşină. Scurtând fascinanta poveste, bărbatul cu inima înlocuită a început să simtă brusc sentimente de dragoste faţă de nevasta decedatului căruia i se prelevase cordul.

Există teorii care spun că sufletul este o formă de energie foarte concentrată. De altfel, o mulţime de savanţi susţin că totul este energie, de la lemnul de la masă până la ţesuturile corpului nostru.

Enigma s-a amplificat atunci când marii academicieni ai lumii au constatat că există o particulă mai mică din celulă, mai mică decât neutronul, care se numeşte neutrino. Această fărâmă de Univers este greu de stăpânit, dificil de analizat şi imprevizibilă ca manifestare. Ei bine, se zice că Dumnezeu dirijează acest neutrino.

Teoriile medicinei energetice, denumită şi cuantică, dar şi ale celei vibraţionale, susţin că boala îl atacă pe om în diverse etape şi la anumite niveluri. Pasămite, primul atac al bolilor se petrece în câmpul informaţional, pentru că se spune că totul este informaţie. Cu alte cuvinte, orice particulă a organismului, adică orice unitate celulară, moşteneşte o soartă, o cale pe care trebuie să o urmeze în destinul ei. Informaţia întipărită fiecăreia îi spune când să se înmulţească, precum şi când şi cât să mănânce, când să moară şi aşa mai departe.
Boala bruiază această informaţie primară, adică virusează datele privind destinul celulei. Medicii energetici susţin că este prima fază de atac a unei afecţiuni. Atunci, omul nu simte neplăceri în corpul fizic, însă în cel concret celula este bramburită. În această fază, încă nesesizată prin durere, pierdere de sânge sau inflamaţie, îşi au locul rugăciunile, optimismul şi încrederea. Dar aici se strecoară şi pesimismul, gândurile negre, blestemele sau deochiul. Dacă medicina ar putea domoli atacul bolii la nivelul de informaţie a celulelor, ar frâna şi boala, în fazele ei de început.

Se spune că medicina energetică, biorezonanţa, cu aparatele ei sofisticate, poate detecta derapajul vibraţiilor energetice în orice ţesut. Şi dacă descoperă cum s-a perturbat vibraţia într-un colţ de organ poate readuce la normal respectivul ţesut, introducându-i vibraţii cu sens invers, ca să se ajungă la plafonul obişnuit.

A doua treaptă de atac a bolii se susţine că este în corpul energetic. Afecţiunea dă peste cap curgerea de energie în organism, blochează unele canale de curgere a acesteia şi asta înseamnă că bolile au avansat. În această etapă, chinezii intervin prin terapiile lor. Acupunctura, aplicată în anumite noduri, intersecţii de meridiane, are menirea de a da drumul la curgerea de energie, de a spulbera barajele ce stopează mersul ei. Ba mai mult, asiaticii spun, şi au confirmări de mii de ani, că această tehnică poate îmbogăţi cu energie un organ aflat în suferinţă. Şi, în fine, teoria susţine că faza înaintată a afecţiunilor loveşte în corpul fizic. Sunt afectate organele, apar leziunile, rănile, hemoragiile, inflamaţiile şi, peste toate, durerile. Cu această etapă înaintată a bolilor se luptă medicina clasică.