Dacă eşti pe trotuar şi întrebi zece pietoni care este cea mai tare glandă, toţi zic tiroida. Şi asta fiindcă glanda de sub mărul lui Adam este cea mai cunoscută, unora dându-le vioiciune, agitaţie, iar altora, blegeală şi aspect de adormiţi. Primii au o tiroidă care lucrează prea convingător şi secretă mai mulţi hormoni, în timp ce aceia mototoli au o sărăcie de hormoni tiroidieni. Mulţi leagă de tiroidă şi burta lor prea grasă, zicând că, dacă tiroida lucrează la turaţie mare şi secretă zdravăn hormoni, omul e subţirel, iar cei cu tiroidă de mică productivitate sunt grăsani. Adevărurile sunt ceac-pac prezente în aceste ziceri ale populaţiei. Prima inexactitate vine de la plasarea tiroidei în tronul de regină a glandelor, când în realitate şefa tuturor glandelor este hipofiza, o glandă aşezată la baza creierului, deci în cap, nu în gât.
De fapt, tiroida este o glandă ce menţine în limite normale metabolismul. Firesc, din această partitură rezultă, printre altele şi alături de alţi factori, şi încadrarea în kilogramele normale sau în siluetele „umflate“. Se întreabă uneori oamenii de ce a ieşit o lege ce impune să se introducă iod în toată sarea. Ei bine, răspunsul este că necesitatea de a fi iod în organism preîntâmpină riscul de a se naşte copii cu coeficient de inteligenţă redus, cum se poate întâmpla când tiroida funcţionează în sărăciri de iod, ştiind că unele regiuni din ţară au apă cu puţin iod. Dar, în definitiv, care sunt semnele ce ne alarmează că în glanda tiroidă există nereguli? Prezenţa unei guşi în zona mărului lui Adam la gât nu e neapărat un semn de perturbare a secreţiei glandei tiroide. Guşa mărită înseamnă că tiroida are un volum crescut, dar ea poate rămâne ca funcţionare în limitele normale.
Semnele că tiroida are o hiperfuncţie, adică secretă mai mulţi hormoni, sunt: un tremurat al extremităţilor, transpiraţii chiar în repaus, un puls mai iute, omul slăbeşte uşor, somnul e pipernicit. Dar o parte dintre aceste semnale pot să fie date şi de o tulburare a psihicului, de nevroza anxioasă. Numai medicul endocrinolog poate decide dacă astfel de simptome sunt generate de o dereglare a tiroidei sau de alte boli. Care sunt cauzele unei funcţionări cu prea mulţi hormoni secretaţi, deci cauzele hipertiroidiei? În primul rând, boala Basedoff, în care guşa e mărită, dar fără noduli, iar într-o anume etapă ochii devin bulbucaţi.
O altă cauză de secreţie prea mare a tiroidei este guşa cu mai mulţi noduli. Uneori, tiroida secretă prea puţini hormoni. E vorba despre hipotiroidie. La copil, secreţia prea mică a tiroidei îl face pe nou-născut să piardă, în lipsa tratamentului, câte 13 puncte pe lună din coeficientul de inteligenţă, ce se situează în mod normal la 120. Dacă hipotiroidismul congenital se descoperă imediat după naştere şi este tratat, copilul ajunge normal ca dezvoltare intelectuală. Semnele se secreţie insuficientă a tiroidei la copil sunt: pielea uscată, plânsul răguşit, o stare de blegeală, somnolenţă, pielea se cojeşte, părul este aspru, iar micuţul creşte puţin în înălţime şi are intelectul mai slab. Hipotiroidia la adulţi este mai frecventă la femei şi de regulă la cele de peste 50 de ani. O cauză importantă a sărăciei de hormoni a tiroidei este tiroidita Hashimoto autoimună. În această boală, anticorpii proprii organismului acţionează greşit şi atacă propria glandă tiroidă.
Tiroidita Hashimoto poate evolua ani mulţi fără simptome. Alteori apare o guşă. Această boală nu poate fi oprită, dar ea trebuie diagnosticată din vreme, iar cei descoperiţi cu tiroidită Hashimoto trebuie să fie consultaţi de două-trei ori pe an. Când se ajunge la hipotiroidism se dau hormoni din cutie. Dar nu se aşteaptă ca femeia să se îngraşe, să-şi deregleze ciclul, să se strângă lichid în ţesuturi, adică să nu se ajungă la hipotiroidism sever, ci trebuie ca tratamentul cu hormoni din cutie să fie început de la primele semne. Simptomele de secreţie prea puţină a tiroidei, deci de hipertiroidism, sunt următoarele: se usucă pielea, se infiltrează prea mult lichid în ţesuturi, faţa este buhăită cu nasul lat, începe să cadă părul din sprâncene, de pe cap, de la subsuoară, pulsul este lent şi omul prezintă somnolenţă şi vorbire lentă.