Umblă vorba că e mai bine să-ţi rupi un os decât să-ţi strici o articulaţie. Şi chiar din lumea fotbalului vine confirmarea, fiindcă vezi câte un jucător căruia i se frânge osul pe teren, diagnosticul fiind de dublă fractură, dar la aproximativ patru luni după operaţie şi introducerea de piese metalice, sportivul revine pe teren. Însă dacă pacostea fotbalistului se strecoară într-o articulaţie a genunchiului, a gleznei şi s-au făcut vraişte, se înlănţuie operaţiile şi recuperările, astfel încât aceştia devin indisponibili mai mult de opt luni. Când îi întrebi pe ortopezi care este cea mai rea fractură, ei rostesc fără să clipească: „fractura de bazin“. Când se rup oasele bazinului, operaţiile sunt grele, imobilizarea lungă, recuperarea se întinde pe câteva luni şi dandanaua e mare.
Am fost tentat să-i întreb pe ortopezi de ce unele fracturi dureroase nu sunt imobilizate cu ghips în zona pieptului. Şi, într-adevăr, când se rupe câte o coastă, durerile sunt groaznice, parcă ai întâlnire cu Scaraoţchi când strănuţi, tuşeşti sau respiri mai amplu, deoarece coasta fisurată te-nnebuneşte ca durere. Omul trebuie să stea acasă şi să aibă răbdareca în circa două săptămâni coasta cu pricina să se repare, chiar dacă nu există posibilitatea punerii unui corset de ghips în jurul pieptului. Imobilizarea cu ghips a toracelui nici n-ar avea vreun efect, fiindcă oricum în timpul respiraţiei coastele şi muşchii se mişcă. Un alt os ce presupune o vindecare destul de anevoioasă este clavicula. Când se rupe clavicula este necesară o operaţie de punere cap la cap a osului şi uneori se pun tot umărul şi jumate din torace în ghips. Clavicula nu este un os mobil, dar el este mereu în tensiune. Claviculele se leagă şi cu umărul, dar se îmbină şi cu osul stern.
Unul dintre accidentele cel mai des întâlnite este ruperea oaselor antebraţului, care intră în articulaţia pumnului. De regulă, când omul cade, se propteşte în mână. Astfel, la unirea oaselor antebraţului cubitus şi radius cu articulaţia pumnului se produce fractura. În acea zonă se poate apela la imobilizarea în ghips.
Îi auzi pe mulţi văitându-se de necazul la umăr. Ştiinţa a demonstrat că umărul este cea mai complicată articulaţie a corpului. Articulaţia a fost concepută instabilă de Creator tocmai ca să ai libertate de mişcare în mai toate direcţiile. În zona umărului există aşa-numita centură scapulară, compusă din omoplat, claviculă şi partea de sus a osului braţului, numit humerus. Chiar dacă este o articulaţie mobilă, umărul are şi stabilitate, pentru că oamenii cară greutăţi. Stabilitatea umărului este dată de două mase de muşchi şi de un tendon lung. Aceşti muşchi şi tendonul aferent sunt aşezaţi într-un defileu îngust de oase. Aici este explicaţia deselor dureri de umăr. Pe parcursul efortului, muşchii cresc sau se inflamează din diverse cauze, aceştia suferă, fiind încorsetaţi în canalul îngust osos. În umăr se mai poate întâmpla ceva. Între capătul osului braţului (humerus) şi tavanul osos de care am vorbit se dezvoltă un fel de capsulă cu puţin lichid, ce se poate inflama la efort mare. Dar mai poate apărea o dandana. Pe acel tavan osos se plasează depuneri de calciu ce apasă asupra părţilor moi ale umărului, ducând la durere. Nu trebuie neapărat să fie vorba despre un traumatism cu o fractură ca umărul să doară. Umărul suferă şi dacă apar uzura şi degradarea în articulaţie. Această periartrită a umărului dă dureri permanente, mai violente noaptea, iar ridicarea braţului devine limitată. Unii nu pot să se mai pieptene, să-şi aranjeze ochelarii, fiindcă nu pot ridica articulaţia cotului. Adesea trebuie să-şi ridice cotul cu mâna cealaltă. Când există afecţiuni ale umărului nu trebuie să se grăbească medicii cu intervenţia chirurgicală. Dacă s-au rupt muşchii şi tendonul din umăr se repară cu bisturiul, prin operaţie. Dar când distrugerea nu este atât de mare se poate acţiona şi nechirurgical. În umăr se pot face infiltraţii cu medicamente antiinflamatoare din categoria diprofos şi uneori durerile şi limitarea mişcărilor rezolvă problema. Se mai pot face raze şi fizioterapie. Trebuie amintită şi cura în staţiunile balneoclimaterice.
