Neîndoios că această ediţie a Premiilor Oscar a fost o seară indiană! „Slumdog Millionaire” („Vagabondul milionar”) a câştigat rând pe rând cele opt statuete din cele zece posibile, la una dintre categorii chiar concurându-se singur, pentru că două dintre nominalizările pentru melodii originale aparţineau aceleiaşi producţii. În concluzie, dintre cele zece posibile, oricum n-ar fi putut lua decât nouă, iar cea pierdută a fost la categoria sunet, unde „Dark Night” („Cavalerul Negru”) i-a luat-o înainte, deşi la Mixare de Sunet a fost considerat mai bun, recreând perfect atmosfera şi din acest punct de vedere, într-o Indie a mahalalelor din Bombay. Simon Beaufoy şi-a adjudecat cea mai reuşită adaptare după romanul diplomatului Vikas Swarup (şi el prezent la Kodak Theatre), apărut iniţial sub titlul „Q&A” („Întrebări şi răspunsuri”), un best-seller internaţional, pe care a decis să-l modifice doar într-atât, încât să facă o carte şi un film la fel de incitante, creând totuşi o diferenţă ce face să devină un fel de existenţă paralelă a aceluiaşi personaj. Regizorul Danny Boyle a avut de înfruntat nume mari ca David Fincher, Gus Van Sant, Stephen Daldry şi Ron Howard. A fost o ediţie cu recolte extrem de bogate, în care pronosticurile erau greu de făcut. În această situaţie, parcă este şi mai meritorie recunoaşterea, iar regizorul născut acum 53 de ani şi format la Şcoala televiziunii a demonstrat şi enorm de mult entuziasm, a trăit la propriu într-un picior, ştiind să se bucure cu adevărat de această reuşită a unei întregi echipe. Boyle a adus mare parte din distribuţie în sala mult visată, făcând ca pentru mulţi dintre protagonişti ori simpli participanţi să fie un nou vis adeverit asemeni ideii călăuzitoare din „Slumdog Millionaire”, a puştiului neinstruit care reuşeşte să răspundă la toate întrebările, datorită unei experienţe de viaţă uneori cumplit de dure, dar din care poţi mereu învăţa ceva. Imaginea, chiar dacă s-au făcut ironii că ar fi fost filmată cu telefonul mobil, este una foarte alertă şi mereu surprinzătoare. Muzica şi cea mai bună melodie normal că au câştigat, pentru că veneau cu experienţa Bollywood-ului, mare maestru în domeniu, chiar dacă nu s-au făcut excese, pentru că totul era filtrat de un ochi vigilent european, foarte rafinat. Pe scenă a urcat şi Sir Ben Kingsley, cel care a fost cândva Gandhi într-o superproducţie britanică a anului 1982, oscarizată tot de opt ori şi care acum aducea un laudatio controversatului Micky Rourke, nominalizat pentru „The Wrestler”. (Culmea, cu o zi înainte se anunţa Zmeura de Aur, adică premiul pentru cele mai dezastruoase producţii, unde pe primul loc se situase... „Love Guru”). Să vedem dacă următorul roman „Şase suspecţi” al aceluiaşi indian genial va deveni peliculă. Până atunci citiţi-i cartea care apare şi în româneşte la prestigioasa Editură Taj vineri, 13 martie, într-o seară specială de la Cinematograful Studio, din Bucureşti.
Irina-Margareta Nistor
