Festivalul filmului european cu care ne-am obişnuit de 13 ani încoace a supravieţuit în mod miraculos chiar şi intrării noastre în Europa. El a fost continuat de Institutul Cultural Român, care a adus 24 de filme. De data aceasta, trei româneşti: „Cea mai fericită fată din lume” a lui Radu Jude, „Călătoria lui Gruber” a lui Radu Gabrea şi „Elevator” a lui George Dorobanţu. În deschidere s-a ales „Gomorra”, în regia lui Matteo Garrone, probabil şi în ideea subliminală că nu suntem străini de mafie nici prin partea locului. Dar avem şi câteva argumentări serioase, cum ar fi: Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2008, premiu pentru scenariu la Academia Europeană de Film, dar şi la Chicago.

După ce s-au îngrozit bine într-o sală arhiplină la Cinema PRO (s-a renunţat la proverbiala Sală a Palatului, unde anul trecut a fost un dezastru sonor), spectatorii au fost întâmpinaţi la ieşire cu multă eleganţă, ca pe vremuri, cu şampanie şi pişcoturi. A doua zi, filmul românesc a fost vedetă, stârnind interes publicului foarte entuziast, bun cunoscător al echipei. Sub bagheta lui Radu Jude, printr-o ploaie de înjurături din scenariu, a reuşit un foarte izbutit film în film. A recreat scenele de la o filmare pentru un testimonial, adică mulţumirile unei fete care a câştigat o maşină, pentru că a trimis trei etichete de băuturi răcoritoare.

Dintre foarte variatele titluri alese, dacă vreţi să vi se redeschidă pofta de filme europene, va trebui să vedeţi neapărat „HannaHannaH”, o comedie dulce-amară olandeză. Dar şi portughezul cu titlu englezesc „Good Night Irene” ori foarte interesantul documentar franţuzesc, răsplătit cu un Premiu César: „Plajele lui Agnes”. Ori „Puştii de cartier”, venit din Suedia. Vizionare europeană plăcută!