Filmul care a făcut mare vâlvă anul acesta și a plecat acasă cu Palme D’Or-ul de la Cannes, a fost turnat în Japonia, de un regizor specialist în familii, pentru că acum câțiva ani venea cu „Așa tată, așa fiu”, o tulburătoare întâmplare de schimb de sugari. O familie recompusă, cu bunică cu tot, încearcă să supraviețuiască furând de prin magazine sau cu joburi dubioase, cum ar fi o tânără vânzătoare de plăceri. Liantul principal îl reprezintă, însă, puștiul care are un zâmbet de milioane și un trecut incert. Tehnica șterpelirii din supermarketuri e prezentată în detaliu și sperăm că n-o să dea idei, așa cum s-a întâmplat, pe vremuri, cu „Pickpocket” al lui Robert Bresson, pe care îl interziseseră la Cinematecă. De remarcat că, asemenea pelicu- lelor românești, și în Asia se mănâncă mult și chiar destul de puțin elegant. Călătoria la mare seamănă mult cu peliculele franțuzești de prin anii ’60, un amestec de Noul Val cu „Un bărbat și o femeie” al lui Claude Lelouch, care tocmai anunța că va face un sequel, o urmare pe aceeași plajă din Normandia. Lucrurile se complică odată cu pseudorăpirea unei fetițe, care e foarte potrivită în această atmosferă, parcă trasă la indigo cu cea din romanele lui Dickens. De remarcat gestul stil incantație fără cuvinte al puștiului înainte de trecerea la fapte. Tokio arată altfel ca de obicei, e o lume a sărăciei lucii, unde parcă fericirea se strecoară mai ușor. Nimic nu e ce pare a fi și ți-ai dori măcar pentru o zi-două să le intri în casă, care nu e chiar o casă, în sens clasic.

„O afacere de familie“ („Shoplifters“) Japonia, 2018

Regia: Hirokazu Koreeda

Cu: Kirin Kiki, Rirî Furankî

Distribuit de: Independența Film