Mai toată lumea a auzit de Chanel 5, un celebru parfum lansat, cândva, la Cannes, preferatul lui Marilyn Monroe. Cu o reclamă excesivă, el poartă numele unei creatoare de modă celebră. Un personaj în sine, care a reuşit să se strecoare în lumea bună pariziană. Gabrielle s-a născut în 1883 şi a trăit până în 1971. Ea a impus eleganţa într-o simplitate extremă. Taioarele sale negre, cu perle albe sunt inconfundabile. După aproape patru decenii de la dispariţia sa fizică, figura sa incită iar. Au apărut aproape simultan două filme în Franţa. Cel pe care îl puteţi urmări pe marile ecrane, „Coco Chanel” („Coco avant Chanel”), cu Audrey Tautou, fostă Amélie, dar care a rămas în memoria spectatorilor autohtoni pentru rolul minor din „Codul lui DaVinci”. După ce a întruchipat-o pe foarte stilata designer (deşi încă nu exista termenul), Audrey a fost aleasă imaginea mărcii respective, ce vinde farduri foarte căutate.
În paralel, Anna Mouglalis a dat la rândul său viaţă celebrei creatoare de modă într-o altă peliculă, în care are o aventură cu compozitorul rus Igor Stravinski. Anglofonii socotesc că fragila Keira Knightley, lansată cu „Piraţii din Caraibe” şi devenită ulterior „Ducesa”, ar fi soluţia ideală.
În 1981, americanii şi-au unit forţele cu francezii şi au făcut un film de 120 de minute cu „Solitara Chanel” (rolul fiindu-i încredinţat lui Marie France Pisier), ce cuprindea primii 38 de ani din viaţa artistei, inclusiv cea sentimentală, atât de fascinantă şi de diversă. O dată cu premiera „Solitarei Chanel”, „Sunday Times” scria: „Filmul oferă tot ceea ce-şi doresc femeile: bărbaţi, bani, bijuterii, castele, caviar şi şampanie, şi mai ales iubire, iubire şi iar iubire”. Era o descrie perfectă a acestei fiinţe unice.
Franţa, 2009
Regia: Anne Fontaine
Cu: Audrey Tautou, Benoît Poelvoorde, Alessandro Nivola, Marie Gillain, Emmanuelle Devos