O poveste romantică, foarte realistă, până la un punct, poate prea optimistă spre final.
Catherine Zeta-Jones interpretează o femeie ajunsă la 40 de ani, care crede că nimic nu-i poate tulbura liniştea în familie. Va avea însă o surpriză. Într-o bună zi constată că soţul său o înşală cu cea mai bună prietenă. Banal, veţi zice, s-a mai văzut! Interesant e de constatat cum descoperă. Dar asta n-am să vă spun. În concluzie, se desparte, cam pripit vor spune unii, şi rămâne cu cei doi copii pe cap. Lucrul de care nu şi-a dat seama la mânie este că va trebui să se ocupe integral de ei şi să-şi găsească şi o nouă locuinţă. Toată lumea e nemulţumită şi, pe de altă parte, vrea să-i facă neapărat o lipitură cu vreun holtei. Şi aici e ca în viaţă. Tot felul de bărbaţi, unul mai bizar ca altul, deşi par partide strălucite. Într-o bună zi, în pană de dădacă, apelează la băiatul de la barul de vizavi, care se dovedeşte suficient de priceput. Cei mici se ataşează de el, totul pare idilic, numai că nu poate trece neobservat faptul că el nu are decât 25 de ani. Se aduc argumentele bine cunoscute, că sunt atâtea căsnicii ce durează chiar şi în asemenea condiţii. Părinţii lui sunt extrem de recalcitranţi, fiind şi evrei pe deasupra, ceea ce ea nu era. Probabil că aici se vrea o aluzie şi la viaţa reală, cu singura deosebire că ea, Catherine, este cu mult mai tânără, cu fix 25 de ani, decât Michael Douglas, născuţi fiind în aceeaşi zi. Partea cea mai abracadabrantă ar fi cea a carierei sale în scenariu. Trecută de prima tinereţe, reuşeşte un start spectaculos în televiziune. Asta probabil pentru că există nişte reguli foarte severe în privinţa discriminărilor de vârstă, lucru ce a dus chiar recent la angajarea unor prezentatoare de peste 50 de ani la CNN. Până să se întâmple şi la noi mai durează.
„Idilă cu dădaca mea” („The rebound”)
SUA, 2009
Regia: Bart Freundlich
Cu: Catherine Zeta-Jones, Justin Bartha, Steve Antonucci, Marc Alan Austen, Paul Basile
Distribuit de: Media PRO