Recunosc că n-am avut răbdare să aştept filmul „Soţia călătorului în timp” să ajungă pe marile noastre ecrane (între timp a început să fie difuzat şi la noi), aşa că m-am dus cu o săptămână înainte la un cinematograf din Tokyo, unde un bilet era 18 dolari americani!!! Povestea părea fascinantă.

Era vorba despre un călător în timp, care are această capacitate, uneori ameţitoare, din pricina unei anomalii genetice. Din păcate, ştim regula jocului: nu se poate schimba nimic nici în trecut, nici în viitor, ceea ce e foarte frustrant. Se îndrăgosteşte de o fetiţă, pe care o aşteaptă să se facă mare şi apoi idila lor continuă, destul de obositor. Nu ştiu dacă autoarea romanului, Audrey Niffenegger, nu a imaginat istoria tocmai ca să ne piară cheful să ne mai dorim să bântuim prin alte dimensiuni temporale. Nu e nici pe departe de neuitat precum: „Undeva, cândva”, dar trezeşte nostalgii. Mai ales celor care au avut norocul de a întâlni pe cineva care să le fie foarte drag şi apoi neşansa de a-l pierde. Cuplul Eric Bana-Rachel McAdams este unul foarte banal. Fetiţa lor din film e aleasă nejustificat de urâţică. Până la urmă, totul e cumplit de tras de păr. Nici publicul nipon nu a murit de entuziasm, deşi venise destul de numeros în week-end. Clădirea cinematografului arăta şi ea aproape SF şi nu lipseau universalele floricele şi băuturi răcoritoare. În plus, un stand cu fotografii cine-celebre. Şi o foarte izbutită introducere strecurată între reclame, unde cu vorbe, dar şi cu desene animate, pe înţelesul tuturor, erai sfătuit să nu-ţi laşi telefonul deschis (care oricum îşi pierdea semnalul de îndată ce pornea proiectorul), să nu faci comentarii zgomotoase, să nu loveşti cu piciorul în scaunul din faţă, să nu fotografiezi ori să piratezi produsul. Ce mai, culmea civilizaţiei!
„Soţia călătorului în timp” („The time traveller’s wife”)
SUA, 2009
Regia: Robert Schwentke
Cu: Rachel McAdams, Eric Bana, Arliss Howard, Ron Livingston, Stephen Tobolowsky, Jane McLean
Distribuit de InterComFilm