La aproape zece ani după „Veronica” Elisabetei Bostan şi la cinci ani după „Mama”, filmul aceleiaşi regizoare, în coproducţie româno-sovietică, marele Ion Popescu Gopo face în 1981 o peliculă relativ similară: „Maria-Mirabela”. Nenumărate fetiţe din România poartă numele acestor personaje. Culmea, aveam să descopăr zilele trecute desenul animat integral amestecat cu actori, creaţie a lui Gopo, cel care a luat Palme d’Or-ul, pentru „Scurtă istorie” în 1957, tocmai în Canada, cu ocazia Festivalului Filmului Românesc de la Montreal.

Vedeta, care pe atunci avea doar 5 ani, este Medeea Marinescu, acum actriţă la Teatrul Naţional. O puştoaică adorabilă, chiar dacă afurisită în scenariu. Surioara cea rea face nişte mutriţe nostime, pe care şi le-a păstrat şi acum, când este deja mămica unui băieţel pe nume Luca. Publicul a fost alcătuit în majoritate de emigranţi, părinţi şi bunici, cu copii fascinaţi, care au cerut autografe şi au întrebat ce face Oakie. Doar că sus-numitul e un personaj animat, ce nu prea spune adevărul şi căruia îi place să se laude. Vocea îi aparţine neuitatei Anda Călugăreanu, iar melodia pe care o cântă Mihai Constantinescu are atât magnetism, încât te obsedează zile întregi. Orăcăitorul cel fandosit pare aşa de viu, încât cei mici s-au lăsat păcăliţi. Sau or fi crezut că în ţara de baştină prind viaţă desenatele!

Între timp, la Festivalul din Canada, lumea a aşteptat-o cu nerăbdare pe Medeea şi pentru marea sa reuşită din franţuzescul „Vă găsesc fermecător”. Şi când te gândeşti că la anul va fi iar pe afiş cu o vedetă internaţională, de talia lui Daniel Auteuil! Ce ochi colosal a avut Gopo când a distribuit-o, chiar dacă a dublat-o cu cea care i-a dat glas şi Veronicăi, formidabila Paula Rădulescu.