Să nu vă imaginaţi că este vorba despre foarte îndrăgita maşinuţă ce a revenit la modă la preţuri exorbitante! Sunt chiar animăluţele sau, cum ar spune unii, reptilele pe care le disecam în şcoală. Deja ştiţi din reclama foarte difuzată că potenţialul prinţ nu se transformă într-un bărbat cuceritor, ci o aduce în lumea necuvântătoarelor pe Tiana, cea care a dorit să-şi schimbe condiţia socială printr-o şmecherie.
Lucrurile nu sunt însă atât de sumbre. Filmul este de fapt o comedie, moralizatoare ce-i drept, dar cu multă muzică jazz. Ideea peliculei este că, dacă nu trudeşti serios, nici că reuşeşti să faci ceva în viaţă. Cei de la Disney au decis să redeschidă studioul 2D, constatând că nu-i musai să fie în relief ca să aibă succes. De altfel, japonezii încă mai cercetează dacă nu cumva IMAX-ul dăunează vederii. De altfel, aşa credeau şi cu decenii în urmă că peliculele sonore n-o să aibă viaţă lungă şi nici cele color. Partea originală o constituie faptul că fetiţa, respectiv domnişoara, este pentru prima oară una de culoare. Brusc devine personajul extrem de pozitiv, iar blonduţa e plină de mofturi şi răsfăţată, adică întruchiparea lui „aşa nu”. În plus, mai e şi bogată şi nu se omoară muncind precum prietena ei, cea care vrea să-şi deschidă un local. Nu lipsesc nici vrăjitorii, pentru că şi dincolo de Ocean au mare putere şi probabil că şi aceeaşi eficienţă. Pelicula a ajuns pe lista scurtă a nominalizărilor la toate premiile importante de pe lume şi oferă 97 de minute de umor şi melodii uşor de fredonat şi chiar şi de dansat. Urmăriţi-l pe ecran mare şi bucuraţi-vă că a venit în cinematografele noastre, chiar dacă a avut o scurtă întârziere ce ne-a dat emoţii. Măcar la Animest şi tot îl prindeam...
(„The Princess and the Frog”)
SUA, 2010, durata 96 de minute
Regia: John Musker, Ron Clements
Voci: Bruno Campos/Prinţul Naveen, Anika Noni Rose/Tiana, Keith David/Dr. Facilier, Oprah Winfred/Eudora, John Godman/Big Daddy
Distribuit de Forum Film România