Sigur că şi anul trecut marele câştigător, incontestabilul „Discursul Regelui”, venea tot de pe Bătrânul Continent, acum însă „Artistul” este un omagiu adus Hollywoodului de un regizor cu ascendenţă est-europeană. Filmul redă povestea actorului, scos din joc de progresele tehnice ale cinematografului, respectiv trecerea de la pelicula mută la cea vorbită. Acum, însă, lucrurile au părut mai ispititoare, pentru că veneau după o lungă pauză de gen. Producţia a avut contracandidaţi serioşi (şi pe care în mare parte îi putem vedea şi la cinema, la noi, şi nu doar pe marele învingător). Acţiunea peliculei „Descendenţii” are loc în Hawaii, unde George Clooney, nominalizat de altfel, joacă rolul unui tată iresponsabil care, de voie, de nevoie, trebuie să-şi schimbe complet comportamentul şi să facă faţă unor surprize năucitoare; „Culoarea sentimentelor” este un film al cărui subiect feminino-rasial se petrece în America anilor ’60, când relaţia dintre cele două lumi era foarte încrâncenată; „Miezul nopţii la Paris”, al lui Woody Allen, este o incursiune în vremuri mai bune, idee ce pare să fi devenit molipsitoare; „Moneyball” ne oferă întâlnirea cu un Brad Pitt cum nu s-a mai văzut, dornic să-şi ducă o echipă sportivă la victorie, dispus să o impresarieze, cu har şi eficienţă; „Copacul vieţii” vorbeşte despre educaţia severă a unor fii diferiţi, tot cu Brad Pitt; „Calul de luptă”, o epopee marca Steven Spielberg, înduioşător şi intens în egală măsură, care retrezeşte interesul pentru perioada atât de atipică a Primului Război Mondial; sau „Hugo”, un omagiu adus de sublimul Martin Scorsese unuia dintre marii visători şi magicieni ai începuturilor celei de-a şaptea arte: Georges Meliès (şi pentru care mai trebuie să aşteptăm până în aprilie, ca să-l vedem cum se cuvine, în 3D), dar şi drama şi pseudoancheta, de după 11 septembrie, ecranizată de „părintele” lui „Billy Elliot”, Stephen Daldry, „Extrem de tare şi incredibil de aproape”, pe care am avut şansa să-l văd la Berlinală, datorită extraordinarului meu sponsor-cinema Silva Dark. Deocamdată nu putem citi decât cartea, editată de Humanitas.

Deja aţi aflat că la secţiunea „Cel mai bun actor în rol principal”, deşi pariurile mergeau între Clooney şi Pitt, probabil ca să nu se supere ori să le ştirbească în vreun fel prietenia (glumesc, desigur), a luat al treilea, pentru unii aproape necunoscutul Jean Dujardin, ajuns primul francez căruia i s-a întâmplat minunea, ceea ce e cam trist pentru figuri mai carismatice precum Alain Delon, Jean Marais sau Belmondo (cu care e adesea confundat), deşi e clar că noul star n-are nici pe departe rafinamentul ori măcar şlefuirea necesară. Gusturile made in SUA nu se discută!

Nu au fost luaţi în seamă nici Gary Oldman, grozav în „Un spion care ştia prea multe”, ori Damian Bichir, în rolul unui tată în „O viaţă mai bună”. În schimb, Jeannot s-a gândit să-i linguşească un pic pe votanţi, mărturisindu-le marea iubire pentru ţara lor, un fel nu tocmai subtil de a se răzbuna pe compatrioţii săi care nu i-au dat César-ul şi să amintească de alter-egoul său, sex-simbolul de altădată, mustăciosul Douglas Fairbanks, prezent la ediţia de acum aproape un secol, la care biletele au costat cinci dolari, iar ceremonia a durat 15 minute!

La categoria „Cea mai bună actriţă”, concurenţa a fost şi mai acerbă! Glenn Close în „Albert Nobbs”, un travesti perfect, Viola Davis, în „Culoarea sentimentelor” în ţara lui Obama, Michelle Williams, o Marilyn Monroe credibilă, dar şi mai nou-sosita Rooney Mara, mai bună chiar decât originalul din suedezul „Fata cu dragonul tatuat”. „Biata” Meryl, care a avut ceva emoţii pentru că abia după trei decenii de la „Alegerea Sophiei” a reajuns să strângă în braţe statueta, cu care îşi asortase rochia aurie. Actriţa a profitat de ocazie să mulţumească atât echipei de la machiaj, şi ea oscarizată, cât şi soţului săi, care părea sincer mişcat (şi care mai mult ca sigur că e un martir, dar merită efortul).

Rolul din „Începătorii” i-a adus seniorului Christopher Plummer, canadianul care ne-a cucerit demult cu „Sunetul muzicii”, mult râvnitul trofeu pentru „Cel mai bun actor în rol secundar”. Plin de umor, acesta a dialogat cu Statueta, spunându-i că n-are decât doi ani mai mult decât el. Ceilalţi nominalizaţi la aceeaşi categorie, Max von Sydow, Nick Nolte, John Hill şi Kenneth Branagh, au făcut faţă şocului cu brio.

La secţiunea „Cea mai bună actriţă în rol secundar” a fost rândul lui Bérénice Bejo din „Artistul” să se uite lung, dar şi al Melissei McCarthy, din „Domnişoarele de onoare”, ori Janet McTeer din „Albert Nobbs” şi al Jessicăi Chastain din „Culoarea sentimentelor”. Premiul avea să revină ciocolatiei Octavia Spencer, din pelicula „Culoarea sentimentelor”. Aceasta a urcat pe scenă, unde a făcut o... scenă, cu plânsete şi referiri la Oprah şi Spielberg, poate mai pică vreun rol.

Marea surpriză a fost la categoria „Cel mai bun film străin”, deoarece trofeul a ajuns tocmai... în Iran, pentru producţia „O despărţire”, ce ne-a amintit de o cultură imensă, cea persană.

Muzica a fost discretă, din lojă în loc din banala fosă, Muppeţii au luat o statuetă prin intermediari pentru o melodie de neuitat. Singurul nedreptăţit a fost „Motanul încălţat”, care s-a plecat, mai rău ca în politică, în faţa unui cameleon animat „Rango”! Probabil că n-au vrut să-l contrarieze pe adorabilul patruped lătrător cu papion, Jack alias Uggie, din „Artistul”!

Pe scurt, a fost o noapte HBO, pe care nici n-am simţit-o trecând, cu femei frumoase şi elegante şi cu un moment senzaţional al celor de la Cirque du Soleil, care s-au depăşit pe ei înşişi, şi m-au făcut să mă gândesc nu numai la privilegiul românilor de a-i vedea, recent pe viu, ci şi la faptul că aşa se încheie în fiecare an Festivalul Anonimul, cu Allegria lor, în racord cu marile evenimente cinematografice.

Laureaţii Oscar 2012

- Cel mai bun film: „Artistul”;
- Cel mai bun actor în rol principal: Jean Dujardin;
- Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep;
- Cel mai bun actor în rol secundar: Christopher Plummer;
- Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer;
- Cel mai bun film străin: „O despărţire”;
- Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius;
- Cel mai bun scenariu original: „Miezul nopţii în Paris”.