Considerată de autor o comedie neagră bazată pe întâmplări reale din vremea comunismului, pelicula este mult mai mult decât atât. Întâi de toate, e o incursiune în trecut, într-unul nu foarte îndepărtat, dar zbuciumat, la 8 mai 1986, în care putem redescoperi toate neajunsurile vremurilor, dar şi felul cum lumea încerca să fenteze realitatea (am folosit special termenul din fotbal, pentru că totul se învârte în jurul meciului istoric când Steaua a câştigat Liga Campionilor).
Regizorul Gabriel Achim, aflat la debut în lungmetraj, a apelat la un alt Gabriel… Spahiu, ca să întruchipeze subinginerul inventiv, care mai câştigă un ban „de-un video”, la care mai dă filme porno sau înregistrează transmisii în direct. Doru Ana e şeful nu foarte mare, dar stresat, Mircea Rusu e un fel de „Bau-Bau” trimis de „sus” ca să taie şi să spânzure în fabrica unde se pregăteşte un spectacol de muzică şi filme de protecţia muncii, care era de fapt extrem de superficială, iar accidentele se ţineau lanţ.
Cernobîlul intră şi el în discuţie, dar şi Dumnezeu, iar Ceauşescu e pe post de tablou „într-o ureche” (ce la un moment dat a fost interzis, pentru că un lingău s-a speriat de ce-ar putea gândi dictatorul).
Pe scurt, nimic nu merge, nici măcar Dacia, care e împinsă de zor, pentru a transporta o mamă bolnavă dintr-un bloc tipic perioadei, în care, vorba scenariului, spre deosebire de americani, nici măcar liftul nu funcţiona.
România, 2011
Regia: Gabriel Achim
Cu: Gabriel Spahiu, Doru Ana, Anca Androne, Mimi Brănescu, Coca Bloos
Distribuit de: Green Film