În toamna asta se împlineşte un secol de la premiera întâiului nostru film de anvergură, „Independenţa României” (1912), ce va fi lansat cu fast de recent „restaurata” Cinematecă din Bucureşti la 27 septembrie. Despre această peliculă ştim mai multe în primul rând datorită cărţii lui Tudor Caranfil, publicată în 1988 la Editura Meridiane: „În căutarea filmului pierdut” şi mai apoi, mulţumită fiului său, Nae Caranfil, care a transformat epopeea, la propriu şi la figurat, în superproducţia autohtonă „Restul e tăcere”.
Ceea ce se ştie mai puţin este că din punct de vedere cronologic există - sau, mai precis, a existat - o altă peliculă de ficţiune, realizată cu un an înainte, ce s-a pierdut fizic, dar despre care istoricii au consemnat că s-a numit „Amor fatal” (poate chiar al doilea cuvânt din titlu i-a fost de rău augur) şi că a fost semnată de acelaşi regizor Grigore Brezeanu (care în scurta sa viaţă n-a mai apucat să facă decât încă o filmare, şi ea pierdută, „Înşir-te mărgărite”, tot în 1911 - iar în 1919, la numai 28 de ani, a murit răpus de tifos. El a studiat actoria la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti şi a lucrat la câteva filme documentare până a ecranizat, fireşte în alb-negru, o poveste preluată direct de la Teatrul Naţional, o dramă sentimentală de mare succes, în care juca un cuplu monden, aşa cum i-am spune azi, de actori străluciţi: Lucia Sturdza Bulandra şi Tony Bulandra. În acel an, 1911, ea avea deja 38 de ani, iar el 30, şi din cronicile vremii li se reproşa că joacă prea… teatral. De unde deducem clar că istoria se repetă şi în mileniul 3! Şi o picanterie: la numai şapte luni de la prima proiecţie, la 5 aprilie, cei doi s-au căsătorit de-adevăratelea.
România, 1911
Regia: Grigore Brezeanu
Cu: Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Aurel Barbelian, Nicolae Neamţu-Ottonel, Grigore Brezeanu