Nu vă speriați, n-a murit Johnny Depp, ci doar joacă într-un film în care sunt redate niște experiențe, care, chipurile, s-ar face la reputata Universitate Berkeley din California. În scenariu face pereche cu Rebecca Hall (cea pe care Woody Allen - deși apăruse deja în „The Prestige” - a făcut-o celebră cu „Vicky Cristina Barcelona”), prieten bun fiindu-i Paul Bettany. Kate Mara este personajul negativ, care-i vine de hac savantului, trimițându-l indirect pe lumea cealaltă cu o săgeată cu poloniu (oare câtă lume mai știe că e substanța inventată de Marie Curie, de origine poloneză?). Morgan Freeman e cel care dă greutate scenariului, care se vrea încurajator și dătător de speranțe chiar. Pe scurt, ar fi o posibilitate de a-ți rămâne măcar mintea nemuritoare, plus ceva sentimente (în cazul în care ați merita), totul transpus într-un calculator, cu care aţi putea măcar să staţi de vorbă. Cu gândul te duci imediat la un proverb care îmi este foarte drag: „Când moare un senior, arde o bibliotecă”, pe care l-aș reformula: „Când moare un învățat, dispare o bibliotecă sau mai multe”. La un moment dat însă, totul devine ilogic, neclar și de unde personajul fusese incinerat, reapare în carne și oase, greu de crezut și de explicat, chiar dacă, la final, regizorul Wally Pfister (pe care l-am iubit pentru „Inception”/„Începuturi”) are grijă să menționeze consultanții științifici. Și să nu uit: a avut o echipă de creatori de machiaje demnă de un Oscar. Căci, în rest, cei cu „Inteligența artificială”, plus „Minority Report”, adică Spielberg și ai săi, ar putea să-i dea în judecată pentru un plagiat, măcar parțial…