Un titlu foarte inspirat de film românesc. Regizor: Radu Jude, cel care a uluit o lume întreagă, cu un scurtmetraj adorabil: „Lampa cu căciulă”. Read more: La taifas cu „Cea mai fericită fată din lume” Aş putea la fel de bine să-i spun şi „La taifas cu Carol I”, fireşte întruchipat de Sergiu Nicolaescu. Categoric că e cel mai reuşit interpret al acestui personaj istoric, atât de drag, inclusiv românilor din ziua de azi. Regizorul a ales ca modalitate de expresie un amestec de imagini de arhivă, filme de-ale sale mai vechi şi scene noi, în care însă apăreau uneori şi aceleaşi personaje de acum 30 de ani (fireşte, nu cele cu sânge albastru care erau atent eludate, măcar parţial, iar excepţiile erau foarte rare pe atunci). Read more: La taifas cu Sergiu Nicolaescu Festivalul filmului european cu care ne-am obişnuit de 13 ani încoace a supravieţuit în mod miraculos chiar şi intrării noastre în Europa. El a fost continuat de Institutul Cultural Român, care a adus 24 de filme. De data aceasta, trei româneşti: „Cea mai fericită fată din lume” a lui Radu Jude, „Călătoria lui Gruber” a lui Radu Gabrea şi „Elevator” a lui George Dorobanţu. În deschidere s-a ales „Gomorra”, în regia lui Matteo Garrone, probabil şi în ideea subliminală că nu suntem străini de mafie nici prin partea locului. Dar avem şi câteva argumentări serioase, cum ar fi: Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2008, premiu pentru scenariu la Academia Europeană de Film, dar şi la Chicago. Read more: La taifas cu Europa Clive Owen, actorul cu un şarm nebun, e în două pelicule pe marile ecrane. Era cât pe aci să fie ales noul James Bond. N-a fost să fie! Bafta lui Daniel Craig, alt britanic, dar cam spălăcit! A avut însă noroc de personaje similare! În banalul „Internaţional”, prezenţa lui Naomi Watts este un handicap pentru frumuşel. Cu Julia Roberts însă, în „Duplicitate”, cuplul funcţionează perfect. Juri că e o continuare a relaţiei cinematografice cu Richard Gere, din „Pretty Woman”. Read more: La taifas cu Clive Owen Sâmbătă a fost cutremur. Eram la Operă şi toată lumea s-a purtat remarcabil. O treime doar s-a speriat. A părăsit sala, rânduri, rânduri, asemenea pieselor de domino, cu o sprinteneală ce nu mai ţinea cont de vârstă. Zece la sută au revenit. „Evghei Onegin”, spectacolul montat de Ion Caramitru, a continuat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici orchestra, nici corpul de balet, nici soliştii n-au avut nicio ezitare. Poate doar ceva mai multă adrenalină după. La aplauze şi publicul a primit recunoştinţa artiştilor. Apoi la Teatrul Naţional, ArtExpo TNB, a fost o nouă rundă de Future Shorts.
Prima dată am văzut o poză într-un ziar american. Brad Pitt era de nerecunoscut. Am fost tentată chiar să fac pariuri. Prima victimă a fost Horaţiu Mălăele, partenerul de drum spre Canada, unde-şi prezenta filmele. În mod sigur şi pe el l-ar fi tentat un asemenea rol.
Un cuplu de curând căsătorit (Jennifer Aniston şi Owen Wilon) n-ar prea avea chef să aibă şi copii. Aşa că pentru încălzire nu strică un căţeluş. Un adorabil Labrador auriu, ceva mai amărât decât fraţii săi. Este luat de la adăpost şi botezat Marley, după numele unui foarte original şi cam bizar cântăreţ, Bob Marley.
Vă invit la Teatrul Nottara. Aici puteţi vedea „Ai toată viaţa înainte”, de Romain Gary. De fapt, romanul a apărut sub pseudonimul Emile Ajar. Un scriitor care s-a sinucis la puţină vreme în urma aceluiaşi gest făcut de soţia sa, Jean Seberg. Actriţa, puţin băieţel, din „Cu sufletul la gură”, juca acolo alături de Belmondo. Acum, la Bucureşti, o altă actriţă reuşeşte un rol senzaţional, al unui puşti de 11 ani.
În cadrul Festivalului B-EST am avut ocazia să vedem câteva documentare despre rromi. Am reuşit probabil să-i înţelegem mai bine, să descoperim că în principiu îi deranjează că sunt identificaţi cu fustele largi, pălăriile negre sau căruţa cu coviltir. E păcat! Fără ele şi-ar pierde identitatea.
Nu fusesem niciodată la un spectacol de revistă. Văzusem câte ceva, să-i zic, sub formă de conservă, la televizor. M-am încumetat cu greu să calc în Bucureştiul vechi, unde păşeşti pe nişte scânduri, iar pe dedesubt se cască o mică prăpastie. A meritat însă din plin experienţa. Read more: La taifas cu Stela Popescu 
Milionar, fireşte, cel care a luat 8 Oscaruri. A creat munţi de invidie şi de strâmbături din nas, cu munţii săi de gunoaie. Rămâne însă o idee genială a unui diplomat şi nu a unui scriitor de profesie. Cum poţi câştiga „Vrei să fii miliardar?” doar cu experienţa personală şi cu mult noroc? Dar când scopul e dragostea şi nu suma ameţitoare, cineva de acolo de Sus te ajută. Fie că e Ram, Allah sau Iisus. În România, cinematografele s-au umplut de cinefili curioşi. Lumea s-a amuzat şi a plâns la unison. La premiera de la Studio au venit şi protagoniştii autohtoni de acum câţiva ani. Ianţu al nostru, moderatorul mult mai fermecător, chiar dacă sever. Şi miliardarul cu carte.