…Teatrul independent reprezintă un veritabil Fenomen (și) la noi. Când la Festivalul Național de Teatru Independent, desfășurat la București, între 3 şi 9 noiembrie, au participat 15 trupe din provincie (trei din Iași, câte două din Cluj și Sibiu, câte una din Arad, Botoșani, Brăila, Constanța, Craiova, Oradea, Sfântu Gheorghe, Timișoara) și 19 din Capitală (plus cinci producții pe cont propriu ale actorilor bucureșteni Radu Iacoban - patru și Teodor Ghiță), este evident că Fenomenul are o largă arie de răspândire, de care nu poate fi indiferent Ministerul Culturii. Este frumos, tonic că tot mai mulți tineri creatori de teatru se zbat pentru pasiunea lor nobilă, în condiții vitrege! Zbuciumul lor e un strigăt, un S.O.S. pentru salvarea actorilor și regizorilor români abia ieșiți din facultăți. Căci de ani buni sistemul nu permite angajarea tinerilor absolvenți, excepțiile însemnând o altă temă de discuții.

…Revin la realitatea teatrului independent - supraviețuirea tinerei generații. Este minunat, dar nu suficient. Numai anul acesta, teatrul independent și-a dat întâlnire la Arad și la Galați, având și două Gale la București: „Undercloud” (director - Chris Simion), ajuns la ediția a VII-a, și acest ultim FNTI (director executiv - George Remeș), care și-a desfășurat ediția a II-a. O simplă comparație între cele două mari evenimente de teatru independent oferă nu atât bilanțuri, cât, mai ales, întrebări-soluții pentru viitor.

…La „Undercloud” au fost 31 de spectacole (câte unul, al unor trupe din Anglia, Franța și Ungaria), în 11 zile (1-11 septembrie), toate la Muzeul Țăranului Român (în patru spații de joc), oferind celor îndrăgostiți de Thalia șansa de a-și face o impresie despre prezentul teatrului independent. Festivalul Național de Teatru Independent a oferit, în cele șapte zile, o avalanșă de 55 (!) de spectacole (35 ale unor trupe și actori bucureșteni, 19 ale oaspeților din provincie și unul susținut de Teatrul Studio „Geneza Art” Chișinău). Acestea în… 12 spații răspândite prin toată Capitala, uneori și cu câte 10-11 reprezentații pe seară, ceea ce a făcut imposibilă trecerea în revistă a batalionului de minunați creatori de teatru independent. Mai mult, la unele spectacole a lipsit cu desăvârșire un elementar afișaj, cum s-a întâmplat la excelentul „Tanța și Costel”, montat cu nerv și simț al umorului de Sebastian Lupu și jucat pe măsură de Mirela Lupu și Petre Ghimbășan, în producția Teatrului „Artemotion” din Oradea! Fără o reclamă minimă, în centrul Capitalei, la doi pași de Universitate, în sala Teatrului Mignon, s-au aflat, la întâlnirea cu irezistibilul comic al lui Ion Băieșu, trei tinere și cinci invitați ai trupei bihorene (un regizor, un actor, trei critici)!?! Să traversezi țara, de la Oradea la București, ca să joci în fața a… opt spectatori este mai mult decât jenant! Un semn de întrebare asupra rostului unui program cu 55 (!) de spectacole (10 reluate de la „Undercloud”!), a sacrificiilor și a indiferenței față de public - dimensiune „sine qua non” a oricărui spectacol…