Printre spectacolele vizionate care m-au marcat cel mai mult, în 2014, trec indiscutabil și „Hronicul găinarilor”, prezentat la București, la început de toamnă, de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. O tulburătoare epopee scenică, generată de dramatizarea (autor Petru Hadârcă) unui tulburător roman („Hronicul găinarilor”), semnat de scriitorul basarabean Aureliu Busuioc (1928-2012). Literații de peste Prut consideră că ne găsim în fața unui veritabil descendent al lui Ion Neculce - cu al său celebru pentru noi letopiseț „O samă de cuvinte”, ba unii au scris că avem o replică dată peste secole (prin acest roman epopee-parodie) de Aureliu Busuioc francezului François Rabelais (autorul vestitului „Gargantua și Pantagruel”). De aici, un spectacol încântător, mișcător, plin de dramă și de umor, de ironie și de furie, o abordare emoționantă, estetică și curajoasă a unei repetabile istorii mai mult intuite decât cunoscute de contemporani.

…Dramatizarea excelentă, cu nerv scenic și cu viziune de ansamblu, de la individ la personaj colectiv, cuprinde toate perioadele prin care a trecut satul Găinari, apărut pe harta istoriei în 1812, în estul Europei. A cunoscut căderea regimului țarist, anii de administrație românească a Basarabiei, două războaie, rusificarea (mai corect, cumplita sovietizare a teritoriului românesc de la est de Prut sub cizma roșie!) și, negreșit, vremurile prezente, când mișună peste tot „găinarii” dintotdeauna. Găinarii, nu doar cei proveniți din satul Găinari, unde neamul lui Panteleu, întemeietorul, a născut și meseria hoților de orătănii, ei - pușcăriașii reabilitați de comuniști și puși să conducă sate, comune, orașe! Abordând teatral acest roman dens, o dureroasă istorie, experimentatul regizor Petru Hadârcă și-a făcut excelent „lecția” cu un spectacol de teatru radiofonic în 2011, la Radio România Cultural. După care s-a dezlănțuit într-un admirabil spectacol pentru suflet și minte, cu reverberații profunde în zilele noastre, de la omul de rând obidit la conducătorii parșivi. Totul pentru a fora complexitatea perioadelor și a oamenilor, cu pericolele pe care le ascund în ei, oricând gata să declanșeze noi drame.

…Un spectacol-epopee, într-un minunat echilibru scenic și într-o frumoasă limbă românească, în care 21 de admirabili actori dau viață, cu emoție și dinamism, la nu mai puțin de 39 de personaje și, mai ales, scriu un remarcabil Hronic. În valorosul personaj colectiv, o remarcă în plus pentru irezistibilul comediant Anatol Durbală (Cronicarul ironic, Piotr Panteleevici), Emil Gaju (Cronicarul filozof, Ivan - comisarul sovietic), Mihaela Strâmbeanu (Parascheva), Doriana Zubcu-Mărginean (Văduva lui Terinte, Glafira, Liusea), Petru Oistric (Panteleu), Vitalie Rusu (Cronicarul timid, Levon), Ion Mocanu (Justițiarul 2, ajutorul de primar, Ilie) și mulți alții, pentru decorul lui Adrian Suruceanu, pentru muzica lui Valy Boghean și pentru opțiunea repertorială a directorului Naționalului basarabean, actorul, regizorul, dramaturgul Petru Hadârcă.