... Dramaturgia autohtonă traversează una dintre cele mai grele perioade. Ignorată, dacă nu chiar umilită, ea supraviețuiește prin excepții (TNB, Odeon, TNTimișoara, Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu - care a montat numai piese românești în ultimii aproape cinci ani!). Dramaturgia română contemporană este desființată fără a fi citită, regizori (mai ales!), actori și directori de teatre fac alergie când aud de autori „de-ai noștri”, iar câștigătorii Concursurilor naționale de texte dramatice rar își văd montate piesele. Dar e inflație de texte autohtone semnate de... actori și de regizori, reflexul unui fel de „stat în stat”, în care dramaturgii nu mai contează. De parcă ar exista teatru fără dramaturgie!

... O mai veche-nouă lege (185/29 decembrie 2014, cu anulări, noi litere și paragrafe!), aprobată de Parlamentul României, a eliminat, în sfârșit, aberantul paragraf cu limita de vârstă (introdus, parșiv, pentru a-l debarca pe Ion Caramitru și a-și aroga alții Capodopera reputatului actor - noua clădire a Naționalului bucureștean, un Templu-Paradis). Aceeași lege însă menține echivoca literă c) din Articolul 3, cea cu „studii universitare cu licență în domeniul de activitate”. Teatrele sunt considerate, în acte oficiale, „instituții publice de cultură” (ce ar putea fi conduse și de manageri care au absolvit Filologia sau Filosofia, unde s-a studiat temeinic și istoria teatrului, estetica, etica, psihologia creației etc). Deși nu există cuvântul teatru în respectiva formulare, interpretările recomandate vizează actorii și regizorii. Iar ca să nu mai existe niciun dubiu al unui „stat în stat” urzit de anonimii care ticluiesc paragrafe, s-a scăzut și nota evaluării, de la 9 la 7!?! Trăiască mediocritatea!

... Teoria circuitului închis pentru managerii culturali, cu obligații ce depășesc cu mult pe cele ale actorilor și regizorilor, a fost exemplificată de cazul unui dramaturg, împiedicat să susțină un nou concurs de director-manager de teatru, chiar dacă se prezenta cu un bilanț apreciat cu 10, în mandat de patru ani! Cunoscutul dramaturg acreditat nu terminase Facultatea de Teatru, dar nici Metalurgia sau Stomatologia, ci, tot cu 10, una de cultură profundă, Filosofia.

... Cine a formulat o asemenea cerință în legea amintită fie nu cunoaște, fie își bate joc de istoria teatrului românesc! Căci o minunată pleiadă de literați au fost directori de teatre fără să fi absolvit... cursuri de artă dramatică: I.L. Caragiale, Camil Petrescu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu etc. (directori ai Teatrului Național București); Vasile Alecsandri, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mircea Radu Iacoban etc. (la Naționalul ieșean), Horia Lovinescu (Teatrul Nottara) etc.!

... În logica legii aprobate de Parlamentul României, ne putem aștepta ca titanilor culturii române, citați, să li se ia post-mortem titlurile de directori marcanți ai teatrelor respective! Pentru că, nu-i așa, n-au absolvit... Facultatea de Teatru!? Penibil!