…Noi susţinem că Eugen Ionescu, născut la Slatina, la 26 noiembrie 1909, este dramaturg român, celebra piesă „Cântăreaţa cheală” fiind scrisă, iniţial, la Bucureşti, în română, sub titlul „Englezeşte fără profesor”. Francezii zic că Eugene Ionesco, mort la Paris, la 28 martie 1994, este de-al lor, „cetăţean francez” lansat ca mare dramaturg pe Sena în ’50 nu doar cu amintita „La Cantatrice chauve”, ci şi cu „Lecţia”, la Teatrul „Huchette”, unde cele două capodopere se joacă şi astăzi! Lumea-ntreagă îl consideră, în schimb, părintele teatrului absurdului, împreună cu irlandezul Samuel Beckett, ajuns francez şi el. Firesc ca lumea-ntreagă să se pregătească în acest 2009 pentru Centenarul Eugen Ionescu sau Anul Eugene Ionesco.
…La Paris se naşte o nouă montare a farsei tragice „Scaunele” (pusă, cândva, şi la Nottara), la New York, pe Broadway, „Regele moare” (jucat cu succes nebun, prin anii ’60, la „Giuleşti”, cu Ştefan Mihăilescu Brăila; spectacol uluitor, realizat acum trei ani de Victor Ioan Frunză la Theatrum Mundi din Bucureşti), la Melbourne se discută despre „Rinocerii”, la Roma, despre „Cântăreaţa cheală”, la Viena, despre „Lecţia” (excelent spectacolul regizat şi jucat de Horaţiu Mălăele acum cinci ani la acelaşi Mundi, unde Al. Hausvater a montat încântător textul „Pietonul aerului”), la Moscova se vorbeşte despre „Victimele datoriei”, la Los Angeles, despre „Jacques sau Supunerea”, prin care regizorul român Florin Fătulescu, stabilit lângă Hollywood, a uimit California acum peste un deceniu (text montat de acelaşi fascinant director de scenă, cu mare succes, şi la Teatrul Mic acum un an).
…Scena românească nu putea rata Centenarul. La Teatrul de Comedie, unde s-a reprezentat, în 1964, întâiul spectacol în România cu o piesă scrisă de Eugen Ionescu („Rinocerii”, cu un formidabil Radu Beligan), pe scena unde se joacă de doi ani „Ce formidabilă harababură” (în regia meşteşugită a lui Gelu Colceag), încep drumul spre scenă „Cântăreaţa cheală” şi „Lecţia” (sub bagheta unui regizor de excepţie, Victor Ioan Frunză). La Nottara ne va vizita „Noul locatar” (în regia remarcabilului Tompa Gabor), la Naţionalul craiovean se pregătesc „Scaunele” pentru regizorul Kincses Elemer. Şi, cu siguranţă, vor apărea şi alte montări în Anul Eugen Ionescu(o) în stagiunea aceasta sau cea de toamnă. Urmărindu-le, vom reuşi, poate, să fim mai bogaţi sufleteşte şi să ne detaşăm de „incapacitatea noastră de trăire dezinteresată”, vorba Maestrului nemuritor…
Mircea M. Ionescu
