…Ca o sfidare a crizei financiare tot mai profundă, în lumea noastră teatrală plouă cu Festivaluri. Există un maraton de Festivaluri în mai toate teatrele profesioniste, ba și Gale ale teatrelor independente, teatrelor pentru copii și tineret, de păpuși. Unii susțin că sunt prea multe Festivaluri, că se risipesc în van fonduri ce ar putea fi utilizate mai bine.

…N-aș fi atât de categoric. Este excelent că avem Festivaluri, mai ales că unele s-au așezat de ani buni într-o matcă proprie. La Arad, spectacolele de teatru clasic…În Bacău, Monodrama, Gala Star… La Brașov - Teatrul contemporan… La Pitești - cele de studio… La Giurgiu - Festivalul Teatrelor Dunărene… La Galați - Comedia… La Timișoara - Teatrul românesc… Sub Pietricica - Teatrul pentru tineret… Oradea îmbracă de patru decenii haina Teatrului scurt… Clujul are Zilele Naționalului „Lucian Blaga”… Festivaluri la Baia Mare, Brăila, Iași, Satu-Mare, Râmnicu-Vâlcea etc. Bucureștiul ne răsfață cu festCo (Festivalul de Comedie Românească), cu „Fest(in) pe Bulevard” (al Teatrului Nottara, aflat la startul celei de a III-a ediții), cu Galele Teatrelor Țăndărică, „Creangă”, Excelsior… Unde n-au fost forțe pentru un Festival cu participare multiplă, s-au născut Zilele Teatrului din orașele respective (Ploiești, Reșița etc.). Din păcate, multe Festivaluri se suprapun!... Nu am inclus în această listă Marele Festival de la Sibiu, de ecou mondial, Festivalul Național de Teatru (FNT) din Capitală și Festivalul Shakespeare, organizat excelent la Craiova, din doi în doi ani, de extraordinarul om de teatru Emil Boroghină. Tabloul teatrului românesc, privit prin numărul Festivalelor, este minunat. Calitativ, însă…

…Cu decenii în urmă, pe vremea regretaților mari oameni de teatru Valentin Silvestru, Dumitru Chirilă, Dinu Kivu, Mircea Ghițulescu, atât participanții la Festivaluri (actori, regizori, directori de teatre, cronicari dramatici, spectatori), cât și cititorii își puteau face o impresie despre ce a fost la ultima ediție, despre progrese și regrese. În fiecare dimineață a unui Festival se discutau spectacolele din ziua anterioară. Schimb de idei, polemici, minunate și utile lecții de teatru pentru toată lumea. Așa ceva nu mai există acum, decât rareori, iar discuțiile sunt mai mult decât superficiale, cam cu aceiași vorbitori. Dimineața de după spectacol nu se mai țin colocvii pe tema „Ce am văzut aseară?”, pentru că, din rațiuni financiare, mai toate trupele pleacă imediat. Și, uite așa, știm că sunt atâtea Festivaluri, însă nu aflăm dacă au fost bune, mediocre, în creștere față đe ediția trecută sau în cădere liberă. Cu un mic efort, fiecare Festival ar putea avea două-trei dimineți pentru schimbul de opinii al specialiștilor și spectatorilor. Cum s-a întâmplat luna trecută, la Oradea, unde trei zile a existat un Workshop interactiv, cu teatrologi și spectatori. Care au comentat spectacolele văzute în ajun, ideea de bază fiind că, astăzi, în cronica dramatică a cam dispărut imparțialitatea!?! Să nu fugim de concluzii!