...În vreo jumătate de veac, în care mi-am luat cel puțin săptămânal doza pentru suflet și cuget în sălile de teatru, rar m-a emoționat publicul cum au făcut-o câțiva copilandri recent, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrului Contemporan de Animație „ImPuls” Țăndărică. În scenă, „Prințesa Turandot”, un spectacol rar prezentat pentru spectatori de la 6 ani în sus, la alese cote artistice, de Teatrul pentru copii și tineret „Ariel” Târgu-Mureș. Spectacol pe un scenariu realizat de experimentatul regizor Traian Savinescu, după Carlo Gozzi și Friedrich Schiller, într-un decor absolut de vis (semnat de magiciana Eugenia Tărășescu-Jianu), cu păpuși mari, dragoni și splendide haine orientale, într-o beție de culori și sub muzica divină a lui Giacomo Puccini. Era o dimensiune mai veche a regizorului Traian Savinescu, îmbinând admirabil animația cu arii din opere celebre, ca o fereastră spre teatrul muzical, susținut cu atâta succes de Opera Comică din București... Splendoarea spectacolului „Prințesa Turandot” a născut un fior nobil între atât de tinerii spectatori, care, incredibil, înălțător, au început să aplaude lung când s-a încheiat o arie a nemuritorului Luciano Pavarotti! Mi s-a părut cel mai frumos compliment adus Artei scenice de o mână de școlari, de unde laude (părinților și profesorilor!) pentru pregătirea lor de bogați spectatori ca la teatru. Și un semn de încredere în maturitatea tinerilor spectatori români.

...Succesul de public (juvenil și matur) al acestui spectacol s-a datorat și armoniei între demersul scenic ales și mijloacele artistice folosite. Calitate remarcată și în alte spectacole, dintre care remarc: „Harap-Alb”, în regia excelentului Gavriil Pinte, producție a Teatrului „Gong” Sibiu; „A mano”, nonverbal prezentat de trupa spaniolă „El Patio” din Valencia; „Cei trei purceluși” prezentat de Teatrul Național pentru Copii Beijing, China. La polul opus, câteva reprezentații, surprinzător de inegal fiind spectacolul „Pisica verde” al Teatrului „Luceafărul” din Iași, în care tânărul și apreciatul regizor Bobi Pricop a oferit mai bine de o jumătate de spectacol, cu publicul pe scenă, o seară la discotecă, în ultimele 20 de minute oferindu-se frumoasa poveste a Elisei Wilk despre adolescență și lumile ei imaginare, adică „spectacolul de teatru”, vorba unui competent om în materie.

...Aplauzele pasionale ale școlarilor la spectacolul de colecție „Prințesa Turandot” au însemnat una dintre luminile puternice ale Festivalului Țăndărică 70 de ani. Care, într-un lăudabil repertoriu, a oferit și creații pentru spectatorii maturi, copiii de ieri crescuți cu Țăndărică. Spectacole fascinante și pentru cei mari, de la „Adunarea păsărilor”, „Candid”, „Play Shakespeare”, bijuterii ale regizorului Cristian Pepino și ale virtuoșilor artiști de la Teatrul Țăndărică, la „Thumba-lumba”, nonverbal al Teatrului bulgar de păpuși din Burgas, „Reflection” (Compania bucureșteană de teatru „Lightwave”) etc. Într-un cuvânt, arta adevărată nu are vârste!