…Citadelă a teatrului de animație, Teatrul Țăndărică nu se adresează doar copiilor prin spectacolele lui de ținută. Și cei mari au multe de văzut la „Țăndărică”, spectacole ca „Păsările”, „Candid” sau „Play Shakespeare” reprezentând vârfuri de creație pentru maturii exigenți. Meritul creatorilor de povești minunate pentru cei mici este că ele contribuie și la încântarea părinților, care nu doar că își regăsesc copilăria în sala de teatru, însă înțeleg cât de complexe sunt, în vremurile noastre, informația și educația celor mici.

… Pe linia cu dublu sens, copii-maturi, se înscrie și ultima premieră de Teatrul Țăndărică (manager-director: freneticul Călin Mocanu), „Eu, Oblio”, un spectacol fermecător de Nona Ciobanu, inspirat după „The Point” de Harry Nilsson, îmbogățită și cu alese versuri din opera lui Gellu Naum și a Anei Blandiana. Harry Nilsson este un cunoscut muzician american care, în 1970, a scris această poveste încântătoare, ce a străbătut lumea, fascinând atâtea generații de toate vârstele.

…Povestea este captivantă. Un băiețel cu capul rotund, Oblio, din Țara Capetelor Țuguiate, pleacă, obligat, împreună cu prietenul Cățelul să descopere rostul Vieții în Pădurea Țuguiată. Va vedea în față numai capete țuguiate, iar dacă Regele îl înțelege și îl susține, Contele, un intrigant fără scrupule, nu știe cum să scape de el. În fascinanta Pădure, la o primă vedere fără rost, Oblio va trăi viața sub mai multe încercări. Va întâlni un Om de piatră și, automat, va pricepe că sunt asemenea specimene peste tot, iar piatra are liniștea ei care poate da de gândit. Următoarea cunoștință - Pasărea uriașă, Pasărea păsărilor, care îl va salva pe prietenul lui Oblio, neînfricatul Cățel Vârf, demonstrându-i și ea că nimic nu-i pe lumea aceasta fără un rost. Și Copacul cu șase ramuri, tot atâtea mâini de om, devine o metaforă plină de tâlc. Fericit de întâlnirea cu tot felul de apariții ciudate, Oblio nu se sperie, ba vorbește frumos, cu „Domnule Bolovan”, „Domnule Pasăre”, respectându-i fiecăruia rostul în tot ce-i viață, fie a omului cu un cap rotund, fie a celor cu capete țuguiate, supersentiment de solidaritate sugerat de un copilandru!

…Aceasta-i, în fond, morala fascinantei povești, minunat transpusă scenic de experimentata și valoroasa regizoare Nona Ciobanu, în scenografia de excepție a lui Peter Kosir (semnatarul unei superbe animații video) și a unei trupe de actori efectiv de cinci stele. Peste toți, veșnic tânăra Liliana Gavrilescu, cu vocea sa fermecătoare, plină de căldură sufletească, făcând din Oblio un prieten drag al celor mici și al celor mari. Excelenți și Gabriel Apostol (Povestitorul, Pasărea), Ioan Brancu (Cățelul, Regele), Florin Mititelu (Contele) și Cristina Țane. Cu toții, în splendidul decor magic, prin light designul și animația video moderne, într-o muzică care-ți dă aripi, cu joc complet, vesel și trist, creează un superb Spectacol, plin de înțelepciune, pentru cei mici și călăuzitorii lor pe drumul Vieții mereu cu un rost sigur!