…Printre meritele ultimei ediții a Festivalului Comediei Românești - festCo, s-a numărat și prezența a trei dramaturgi autohtoni reprezentativi, mereu actuali: Teodor Mazilu, cu „Proștii sub clar de lună” (în pofida unui spectacol jenant montat la Naționalul timișorean!), Tudor Mușatescu și Alexandru Kirițescu, ultimul, firește, cu nemuritoarele „Gaițe”, frumos prezentate de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad.

…În privința lui Tudor Mușatescu (1903-1970), el a irupt pur și simplu în perioada interbelică, aducându-i meritată faimă piesele „Titanic vals”, scrisă în 1932, „Escu” (1933), „Visul unei nopți de iarnă” (1937). Primele două s-au bucurat de notabile montări, și în ultimii ani, la Teatrul Odeon și cel de Comedie . „Visul” de iarnă, care nu are nicio legătură și nici nu parodiază vestita feerie shakesperiană „Visul unei nopți de vară”, a urcat, lăudabil, pe scenă, ultima oară, la 12 iunie 2015, la Teatrul de proiecte „George Ciprian” din Buzău (director: Gina Chivulescu). Celebra comedie sentimentală (gen în care Tudor Mușatescu a fost un as!) place și astăzi, mai ales când regizorul și actorii respectă timpul și parfumul epocii în care dramaturgul a plasat acțiunea. Iar primul mare merit al spectacolului buzoian, ridicat în scenă de Diana Lupescu, este tocmai redarea atmosferei în care marele comediograf român și-a plasat acțiunea. O noapte de Revelion, când se contabilizează eșecuri și se țes mari visuri. Un asemenea Vis îi prinde și pe Maria Doruleț, vânzătoarea de la magazinul de bijuterii Knappe și pe romancierul de succes Alexandru Manea. În pofida vizibilei diferențe de vârstă, de condiție socială și educație, scriitorul la modă renunță la actrița de trei parale Elvira, rămânând cu naiva Doruleț, ca o opoziție la mondenitatea societății burgheze bucureștene, triumfând alegerea unei vieți întinerită de iubire sinceră. Unii cronicari ai vremii au văzut în această comedie sentimentală și o mezalianță a două lumi aparent incompatibile, făcându-se chiar o paralelă între Mona lui Mihail Sebastian din „Steaua fără nume” și Maria Doruleț a lui Tudor Mușatescu.

…Cu mână sigură, cu acuratețe, vibrând pentru textul ales, Diana Lupescu a reușit un spectacol de echilibru, între particularitățile celor două lumi. Lucrul atent cu actorii, excelent aleși, potențarea valorii fiecăruia au conferit spectacolului căldură sufletească și claritate ideilor. O distribuție de invidiat, cu roluri remarcabile realizate de Mircea Rusu, admirabil în cumpăna bărbatului matur Alexandru Manea, ajuns la răscruce de viață, Constantin Cojocaru, fermecător în Manole, Gogu Panait (tatăl Mariei) și o strălucitoare Diana Roman, în dificila partitură a Mariei Doruleț, poate cel mai bun rol al tinerei actrițe până la această oră. Notabili în roluri mici - Adrian Păduraru (Bebe Cristian), Cristina Florea (Elvira) și Dan Clucinschi (Milică), în scenografia lui Victor Diaconu. Cu toții au contribuit la bucuria spectatorilor în fața unei excelente comedii sentimentale.