…Bun cunoscător al dramaturgiei ruse, regizorul român Bogdan Budeș ne-a oferit un spectacol care se uită greu, tăiat din viață, cu piesa „Dureri fantomă” a lui Vasili Sigarev. Un dramaturg rus de succes, jucat și pe scenele românești: „Plastilina”, la Ploiești, în regia lui Radu Afrim, acest text excelent („Dureri fantomă”), la Cluj, Bârlad, București sub diferite titluri („Statuia libertății”, „Olenka”). Acum, la interesantul Teatru de Artă din București (director George Constantinescu), „Dureri fantomă” în traducerea Marinei Palii.

…Acțiunea, într-un depou de tramvaie, Moscova. O încăpere mizeră, cu sticle pe jos, măsuță improvizată, o saltea zoioasă. Doi tineri, Dima și Gleb, fac un ban ca paznici de noapte. Primul, student la arhitectură, celălalt, alcoolic fără sens în viață. Trag un chef cu vodcă, se machesc. Apare tânăra și frumoasa Olga, Femeia cu „dureri-fantomă”. Și-a pierdut soțul, strivit de tramvai, și fetița. Vine în fiecare seară la depou, sperând să-l reîntâlnească pe Vova, soțul dispărut. Demonii durerilor-fantomă, cele de suflet, o posedă, în regăsirea iubirii răpite. În fiecare seară, un alt bărbat o seduce, pretinzând că este Vova, o posedă și ea redevine fericită, nelăsând povestea ei de iubire să moară. Este refugiul în fantastic, chiar în nebunie, într-o societate unde totul se dezumanizează, nu doar în Rusia, și la noi, în lumea dezlănțuită…

…Gleb o folosește pe Olga pentru plăcerile sexuale, îi întreține iluzia, nebunia. În seara chefului, i-o oferă pe Olga lui Dima pentru o „partidă” scurtă. Numai că Dima refuză noaptea de dragoste cu Femeia trăind în altă lume, lumea ei fericită de altădată. Încearcă să o trezească la realitate, la prezent, la viața adevărată, cea dură, fără scăpare. Este refuzul de a se alinia unei lumi viciate structural, fără sentiment și cinste. Olga vrea să fugă speriată, nu acceptă că ea nu trăiește cu Vova. Apare Gleb, convins că va mai trăi câteva clipe animalice, și devine furios când înțelege că prietenul lui de pază a încercat să alunge nebunia Olgăi, să-i strice bucuria lui. Încăierare, Gleb pare mort, numai că zvâcnește de pe patul plăcerilor. Sub ochii Olgăi, scoate un șiș și îl înjunghie pe Dima, care urma să plece la examen.

…Regizorul Bogdan Budeș a reușit să țină spectacolul în tensiune, în dedublarea Olgăi, dedublarea vieții, în duritatea societății actuale. Și-a ales trei actori absolut minunați: Rareș Gabriel Andrici (remarcat și în filmul „Bacalaureat”), creatorul unui personaj complex (Dima), de la beția primei părți la sensibilitatea, umanismul celei de a doua; George Constantinescu, un excelent Gleb, dur, violent, vulgar, gol de suflet; Mihaela Popa, tulburătoare în trăirile ei sincere până la lacrimă într-un univers fals, strâmb. Toți trei cu o admirabilă forță scenică, la marginea dintre real și fantastic. Într-un spectacol adevărat, tăiat cu atenție din lumea reală de astăzi, cu știința regizorului și cu valențele diverse, nobile, ale celor trei tineri, însă remarcabili actori!