…Teatrul din centrul Bucureștiului (director - veșnic tânăra și fermecătoarea actriță Dorina Lazăr) continuă să-și fericească spectatorii cu dramaturgi de Legendă și regizori de prestigiu. De data aceasta, la ultima premieră - deschiderea stagiunii, dramaturgul este celebrul irlandez Bernard Shaw (Premiul Nobel pentru literatură în 1925 pentru piesa „Sfânta Ioana”), iar regizorul, nimeni altul decât reputatul Andrei Șerban, pentru întâia oară decis să monteze și pe scena Teatrului Odeon. Piesa, una necunoscută și nejucată în România, „Soldatul de ciocolată” (sau „Armele și Omul”), scrisă în 1924 (pe când Shaw avea 38 de ani), plasată de autor în capitolul său de patru „Piese plăcute”, ca un semn că, de-a lungul vremurilor, ca să se (re)înfrumusețeze mereu realitatea, s-au tot creat atâtea iluzii romantice pentru a uita de războaie, de trădări, de neiubire, dar a le repeta în neștire. În fond, acest text scris parcă ieri, dacă nu… mâine, ridiculizează războiul și glorificarea lui absurdă și falsele idealuri ale unei Europe în divizare, și xenofobismul, și iluzia păcii sau a dragostei fragile.

…Culmea este că această piesă, uluitor de actuală, în vremurile tulburi, dureroase pentru Europa, a fost montată, mai întâi, de Andrei Șerban la vestitul Teatru Malyi din Sankt Petersburg, ca o oglindă în care bântuie imaginea lui Putin!

…Acțiunea din piesă se petrece în… Bulgaria, pe timp de război, unde căpitanul Bluntschili, născut în Elveția, vine în Orient să se angajeze în armata sârbă, dar ajunge în cea bulgară. De aici, o radiografie a falsului patriotism (bulgar, în text, dar, în context, și român, și rus etc.), a iluziilor pierdute, a ipocriziei omului istoric. Mai ales că un ofițer rus va supraveghea tot spectacolul, din sală și de pe scenă, ca fantoma țarului roșu bântuind Europa de Est.

…Sub bisturiul de top al sarcasticului Shaw, războiul încearcă să respire fals prin dragostea dintr-o familie bulgară, una de elită, care merge în fiecare an „la minunatele spectacole ale Operei de la București”! Sigur, intenția dramaturgului, excelent potențată de Andrei Șerban, într-un actual cadru perfect, a fost să ne vindecăm prin râs de bolile prezentului, vechi de când lumea, de falsitatea, absurdul receptării și atitudinii noastre, într-o veritabilă ipocrizie umană.

…Acest spectacol-eveniment, unul politic, ultraactual, a prilejuit celor două distribuții paralele roluri pe măsură.

…În seara premierei, toți cei opt interpreți s-au ridicat la ștacheta stabilită de exigentul Andrei Șerban. I-am remarcat în mod special pe Alexandru Papadopol, pentru umorul său inteligent și nonșalant în căpitanul elvețian, și pe Nicoleta Lefter, dinamică și cu șarm în tânăra Raina; pe mereu fascinantul Constantin Cojocaru (maiorul Petkov), Marius Damian (soldatul Nikola), Antoaneta Zaharia (mama și soția Ecaterina), Ana Bianca Popescu (Luka), Dimitrii Bogomaz (excelent în ofițerul rus) și Cătălin Babliuc (Sergius). Dincolo de toate, sub hohote de râs, un mesaj dur al Prezentului!