…Râmnicu-Vâlcea, orașul provincial care, spre lauda lui, are două teatre profesioniste („Ariel” și „Anton Pann”), a oferit Cetății, în primul week-end de februarie, un triptic de ecou, gustat de public: piesele a doi dramaturgi români, unul de referință universală, iar între ei una semnată de un american celebru. Toate cu săli pline ochi!

…Mica Gală a Teatrului condus cu vizibil succes, de un an și patru luni, de Nicolae Poghirc, cunoscut actor de comedie la Naționalul din Bănie, a început cu „Freud și Bunul Dumnezeu”, de Mircea M. Ionescu, comedie amăruie despre vârstele trădării, ce a prilejuit un debut peste așteptări, ca regizor, a actorului local Alin Holcă (totodată scenograf și aplaudat interpret, alături de talentatele Anca Olteanu și Tatiana Serghi), el găsind superba găselniță cu personajele secundare devenite umbre care vorbesc!... Tot în Sala „Zăvoi” (Studio), o viziune scenică a piesei „Before Breakfast” de Eugene O’Neill (Premiul Nobel pentru Literatură în 1936), în regia apreciatului actor Constantin Florescu, scenografia lui Costin Fierăscu și interpretarea Iuliei Verdeș, tânără actriță de-o expresivitate aparte. Un cvasi thriller, comic-grotesc și eterna temă a cuplului, în care El trândăvește și scrie poezii necăutate de cineva, Ea trebuie să facă totul, să gătească, să procure bani. Din păcate, muzica, bună, a fost prea tare, acoperind talentata interpretă.

…„Main event”-ul, în ultima dintre cele mult aplaudate trei zile de teatru, în Sala „Geo Saizescu” (frumos renovată), a însemnat un spectacol de ținută cu vestita farsă tragică „Scaunele” (scrisă în 1952) de Eugen Ionesco. Cea mai metafizică dintre piesele nemuritoare ale unuia dintre părinții teatrului absurdului (împreună cu Samuel Beckett) a beneficiat de regia curată a lui Alexandru Boureanu, care a urmărit atent, cu măsură, simbolul și ideea uluitorului Eugen Ionesco, în scenografia Francescăi Cioancă, beneficiind de jocul minunat, echilibrat, fără a sări dincolo de cheia absurdului, al actorilor vâlceni Dan Constantin (Bătrânul) și Camelia Constantin (Bătrâna). Regia și jocul încântător al soților Constantin au dat chip Ideilor fermecătoare, piesa fascinând sala și la Râmnicu-Vâlcea. Prin dorința Bătrânului de a transmite un Mesaj Omenirii, spectacolul atinge prezentul nostru bolnav, iar căutarea propriei identități rămâne o himeră, remarcabilul text ionescian oferind un dialog ce duce, practic, la izolare și contemplarea morții interioare, în care realul devine ireal și invers. Frumoasă și sugestivă scena din final, când în locul Împăratului apare un tron uriaș, ce are în mijloc un foc mistuitor care, nu-i așa?!, va arde până și căutarea utopică...

…Rămâne fascinația teatrului inconfundabil semnat, nemuritor, Eugen Ionesco!... Și piesa „Scaunele” pe care am descoperit-o uimit, în 1965, la prima ei reprezentare în România, la „Nottara” (în regia lui George Rafael), text imediat interzis până-n 1990!... Orice întâlnire cu „vidul ontologic” al genialului Eugen Ionesco este un Festin spiritual!