…Cu gândul la omagierea sinceră, matură, a Centenarului Marii Uniri a României, de la 1 Decembrie 2018, și Artele Frumoase au început pregătirea unor Evenimente reprezentative. Printre ele, negreșit, Teatrul, cu puternica lui forță socială și o istorie pe cât de bogată, pe atât de agitată. La aniversarea deloc simplistă a „Centenarului” s-a gândit și cel mai nou Teatru din țară, al Dramaturgilor Români, cu debut frumos în primăvara ce a trecut. Spre lauda sa, mezinul teatrelor autohtone (director: Lucia Verona) a lansat un Concurs de Dramaturgie cu tema „Unirea în destine individuale”, data scadentă fiind 31 octombrie. Unii au strâmbat din nas sau au întrebat, nedocumentați, ce dramaturgie se poate scrie pentru Centenarul Marii Uniri?
...Se poate scrie numai o Dramaturgie sinceră, trăită, fără populism și lozinci! Subiecte sunt din plin, rămâne să le căutăm atent și să apelăm la inspirație!... Ca un frumos joc al istoriei noastre teatrale, la 1 iulie 1817 s-a inaugurat, la Oravița, întâiul teatru din România, la construirea lui în orașelul bănățean participând români, germani, maghiari, cehi. Teatrul - unde s-a aflat în cabina sufleurului, odată, în 1868, și tânărul Mihai Eminescu, venit cu trupa actorului Mihail Pascaly - a fost ctitorit cu prilejul aniversării Centenarului eliberării Banatului de sub dominația otomană!... Tot așa se poate scrie despre întâiul teatru din București, cel de la „Cișmeaua Roșie”, pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de azi), colț cu, o vreme, Strada Al. Popov, în mahalaua zisă Popa Dârvaș, mai apoi Biserica Albă. Acolo, ne-a lăsat mărturie Nicolae Filimon, la
8 septembrie 1818 s-a ținut întâiul spectacol, opera „Italiana în Algir”, ca în 1819, cu ocazia lansării piesetei „Saturn”, să fie rostit celebrul „Prolog” al eforului (directorului de teatru) Iancu Văcărescu: „V-am dat teatru, vi-l păziți/ Ca un lăcaș de muze/ Cu el curând veți fi vestiți/ Prin vești departe duse”!... Ceea ce s-a întâmplat, tonic, cu Teatrul Românesc, din acele vremuri până astăzi!
...Dacă a existat o adevărată Dramaturgie a Micii Uniri, cea din 1859, cu Vasile Alecsandri în fruntea sa, putem găsi subiecte tratate dramatic și în Centenarul 1918-2018. Mă voi opri la două dintre piesele remarcabilului dramaturg, academicianul Dumitru Radu Popescu. „Muntele”, cu premiera la 13 iunie 1977, la Piatra-Neamț, cu tânărul, pe atunci, Horațiu Mălăele în rolul regelui get Dromihete. Ideea sublimă a piesei este că un popor, o civilizație, un... munte nu apar din senin! Un „munte” fundamentează un Viitor, amintindu-ne ceea ce suntem, fără ca memoria prezentului să uite trecutul!... Sau „Mormântul călărețului avar” (premiera în 1981, la „Bulandra”, în regia lui Mircea Marin), cu ororile la care a fost supus un sat transilvănean în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și sub... Colectivizare! N-a fost un secol ușor pentru România Mare, însă ea merită să-și sărbătorească și pe scenă, „cum laude”, Centenarul Marii Uniri - punct de sprijin pentru Viitor!
