…Când citești o aberație, te freci la ochi, scuturi capul, mai lecturezi o dată textul și întrebi dacă e posibil așa ceva. Mi s-a întâmplat recent, cu lectura unui pasaj din interviul acordat, într-o revistă de ținută, de o tânără regizoare. Spre a judeca lucrurile la obiect public fraza, întrebându-mă cum este posibil?! Citatul, cuvânt după cuvânt:

„…Regia de teatru a fost un teren interzis, informal, nu formal, femeilor o perioadă lungă de vreme. Comunismul a însemnat, până la urmă, și o societate pro- fund paternalistă și patriarhală. Dar femeile care au dat admitere la Regie nu cred că și-au pus problema că vor avea de întâmpinat niște bariere pentru simplul fapt că sunt femei, cred că au crezut, ca și părinții lor, într-un ideal egalitarist, democratic și că trăim în niște vremuri în care nu genul contează, ci ceea ce faci în final”…

…Nu mai continui „ideile” junei regizoare Catinca Drăgănescu (absolventa Facultății de Regie Teatru, la UNATC, în 2010, cu un master în regie la clasa Alexa Visarion), e clară sofistica sa, dacă nu cumva o crasă lipsă de cultură în domeniu. Oricâte nenorociri a făcut „societatea socialistă multilateral dezvoltată” (eu zic îngropată!), nu putem uita că au apărut, și atunci, mari valori în lumea teatrului românesc, de la actori și actrițe la regizori de ambele genuri. Tânăra regizoare e jenantă când, ținând-o pe a ei, cu așa-zisa interdicție a femeilor de a profesa regia (!), calcă în picioare o istorie cu nume mari. Să nu fi auzit C.D. de pleiada de regizoare de top ale teatrului nostru dinainte de ’90, de la Sorana Coroamă Stanca la Nicoleta Toia, Letiția Popa, Anca Ovanez Doroșenco, Olimpia Arghir, Magda Bordeianu și altele?! Ca să nu mai vorbim despre profesoara Sanda Manu, 53 de ani pedagog și regizor de elită (cu 120 de spectacole montate în România, Germania și SUA), și despre extraordinara Cătălina Buzoianu, printre cele mai importante nume din istoria regiei autohtone, și dânsa profesor la catedra de regie din UNATC, distinsă cu Premiul Academiei și cu alte Premii în țară și în străinătate… E trist pentru o jună regizoare, inițial privită ca o mare speranță, că din rațiuni care-mi scapă pare că vine din afara teatrului. Iar dacă nu a auzit (nu mai spun vizionat!) minunile regizorale ale doamnei Cătălina Buzoianu la Naționalul din Iași, la Teatrul Mic, Bulandra, la Piatra-Neamț, n-ar strica, în general, mai mult respect pentru Legendele și Istoria teatrului nostru. „Maestrul și Margareta”, „Fuga” (ambele de Bulgakov), „Să-i îmbrăcăm pe cei goi”, „Șase personaje în căutarea unui autor” (ambele de Pirandello), „Pescărușul” lui Cehov, „Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, de Paul Zindell, „Patul lui Procust”, după Camil Petrescu, „Chira Chiralina”, după Panait Istrati, „Golem”, de Leivrik și alte spectacole regizate de Cătălina Buzoianu și de doamnele amintite mai sus sunt nestemate ale spectacologiei românești! Pe care noua generație, cu valorile ei, n-are dreptul să le treacă în uitare sau în jenante sofisme!