...„Antigona”, capodoperă a tragediei clasice grecești, prima scrisă în trilogia cu „Oedip rege” și „Oedip la Colonus” de Sofocle, preferatul lui Aristotel dintre poeții Atenei secolului al V-lea, câștigătorul a 18 premii literare, neștiind ce-i alt loc în ierarhia valorilor. Antigona e fiica lui Oedip, condamnat la orbire și rătăcire de zei pentru incestul cu Iocasta, mama sa, care i-a mai născut pe Etocle, Polynice și Ismena. Cei doi băieți vor muri în luptă fraticidă, cum i-a blestemat Oedip, în Teba, unde domneau în paza unchiului Creon, care decide ca Etocle să fie îngropat ca un erou, în timp ce leșul lui Polynice e lăsat hrană pentru corbi și animale sălbatice. Antigona sfidează însă legea lui Creon, în numele obiceiului strămoșesc al îngropării celui mort, și îl acoperă cu pământ pe Polynice, fapt pe care regele nu-l iartă, întrebând de „nu-i o încălcare a ordinii divine?”.

Antigona îi declară regelui Creon că a venit pe lume pentru „a aduce iubirea, nu ura”! Inutil, ca și rugămintea fiului Hemon, logodnicul Antigonei. Creon o condamnă la moarte, aruncând-o într-o peșteră, iar când mânia zeilor se pornește, regele, speriat, cere eliberarea Antigonei! Prea târziu; ea n-a cerut ajutorul zeilor, cum era obiceiul, și s-a spânzurat, sacrificându-se pentru Adevăr și tradițiile cetății elene, conștiință umană ce nu cedează tiraniei! Antigona (în greaca veche „împotriva nașterii, a vieții”!), nobil Simbol al Antichității!

…„Antigona” lui Sofocle, cu premiera în… 442 î.Hr., în Cetatea Atenei (există o piesă cu acest titlu și a lui Brecht!), o fascinație și pentru teatrul românesc! Montată la Naționalul craiovean în 1958, cu Olga Tudorache, la Cluj (regia lui E. Kinczes), Sfântu-Gheorghe (L. Bocsardi), Piatra-Neamț (Mihai Măniuțiu), Târgoviște (S. Militaru), neuitând bijuteria lui Alexandru Tocilescu, în 1993, la „Bulandra” (cu Ion Caramitru în rolul lui Creon).

…Ultima montare a celebrei tragedii, la Teatrul „Alexandru Davila”, Pitești, sub suflu novator în directoratul lui Nicolae Poghirc. O fermecătoare frescă babiloniană înclinată, gândită de excelenta scenografă Maria Miu în tandem cu autorul scenariului dramatic - ce începe cu „Oedip”, spre a dezvolta drama Antigonei -, eminentul regizor Mihai Constantin Ranin, plin de idee, rafinament artistic, metaforă și parabolă, om de o cul- tură rară. Dincolo de fascinanta impresie artistică, de teatrul ritualic, nu toți actorii s-au ridicat la această altitudine! M-au încântat Petrișor Stan (Corifeul și Comentatorul), tânăra Ramona Olteanu (în rolul Antigonei), experimentatul Tache Florescu (Oedip; prea puțin în scenă!), Oana Marcu (Ismena) și încă un interpret, doi - din distribuția de zece - care n-au... vorbit vorbe, ci au transmis stare și idee dintr-unul dintre cele mai frumoase texte dramatice ale Antichității! Scăpați de febra Premierei, prin joc şi un plus de efort, mai toți pot urca spre splendoarea scenică lucrată-n filigran de suflet și idee de creatori de Frumos, Maria Miu și M.C. Ranin, ovaționați pe merit.