...Premieră de excepție la Teatrul Național Radiofonic: „Sfaturile Melaniei”, de dramaturgul basarabean Irina Nechit. Cel mai bun text în Concursul de Dramaturgie ținut anul trecut pe malul stâng al Prutului. Piesa care i-a prilejuit Irinei Nechit, ziarist de ținută, poet postmodernist premiat, debutul ca dramaturg în România. Ea nu a debutat însă în dramaturgie. Dimpotrivă, a fost jucată cu succes în teatrele din Basarabia. La Naționalele din Chișinău: „Maimuța în baie” la „Satiricus I.L. Caragiale”; „Doamna din satul florilor ce mor” la „Eugene Ionesco”; „Mi-e frică de Marea Neagră”, după monodrama „Nudiștii”, la „Mihai Eminescu” și „Culoarul morții”, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Bălți. Acum, „Sfaturile Melaniei”, altă monodramă.
...Una tulburătoare, despre o femeie născută în 1931, în Basarabia, și rămasă singură în Bârsani, un sat uitat de lume, pe malul stâng al Prutului. Sunt dorurile unei femei care se adună prin ani, fascinația copilăriei, metafizica singurătății, a pustiirii satelor, căci toți copiii și nepoții săi au plecat în Grecia, „Cine o mai fi descoperit și Grecia asta?!”, cum oftează ea. Tot vorbește la telefon cu fiica Aglaia, „cea mai vrednică dintre copiii mei”, care la trei ani vine să o vadă, ba a cumpărat și trei apartamente, la Soroca și Chișinău. Bătrâna Melania își povestește cu tristețe viața, dar face și haz de necaz când vorbește despre soțul Timofte, luat patru ani la armată, venit bolnav de plămâni, decedat, despre munca sa la colhozul Lenin, nu uită nici de prima revistă în limba română, „Basarabia”, apărută „pe vremea Țarului”, nici de clasa I, pe care a repetat-o de trei ori, că au venit rușii și a luat-o de la capăt, apoi românii... Bătrâna Melania are și sfaturi pentru cei tineri, de ce au plecat cu sutele de mii, „de azi, prin sate nu-i zare de tineret” și școlile s-au închis, „n-au mai rămas decât trei babe, ce să mai faci astăzi prin satele noastre?”... Bătrâna Melania plânge în singurătatea sa, o roade dorul de copii, se întreabă cine-i de vină că s-au împuținat oamenii la țară și are tăria de a răspunde răspicat: „Conducătorii! Când or face locuri de muncă s-or întoarce milioane acasă”!... Acest text dramatic rar, despre psihologia actuală a bătrânilor și a satului, a avut șansa unei interpretări de zile mari a remarcabilei actrițe Rodica Mandache. Autoarea a mărturisit că a scris piesa cu gândul la fermecătoarea actriță, născută tot în Moldova, la Iași, cu o mamă care a avut, cândva, un restaurant la Chișinău. În regia de excepție a lui Petru Hadârcă, beneficiind de excelenta adaptare radiofonică a Magdei Duțu, în acordurile special compuse de valorosul Valentin Boghean, Rodica Mandache a oferit un emoționant, fascinant recital, ovaționat de o sală arhiplină, printre care și studenții săi din anul I la „Hyperion”. A trăit textul cu toată ființa sa, cu naturalețe sublimă, l-a ridicat în emoție de lacrimă și sclipire de idee, demonstrând tinerilor și viitorilor actori cum se face teatru cu adevărat!
