...Rar mi-a fost să merg atât de interesat la un spectacol și să plec abătut! Spectacolul în cauză se numește „Zaraza” și este producția Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești. Cauzele interesului major? În primul rând, timpul cu parfum din istoria muzicii românești interbelice pe care o promitea „Zaraza”, cântecul tinereții părinților mei, cu inserții rare din Zavaidoc și Cristian Vasile, pe care îi ascultasem la patefonul tatălui. Apoi, Secția de revistă a teatrului prahovean, una de valoare și de tradiție, prin anii ’70 fiind fără egal în domeniu! Atrăgea și numele regizorului, Răzvan Mazilu, „pionier al dansului contemporan în România, artist complex, coregraf, regizor, cu o gamă largă de genuri artistice: de la dans la teatru, de la clasici la musical, de la cabaret la operă”, cum îl caracteriza interesantul caiet-program al spectacolului. Îl aplaudasem pe valorosul Răzvan Mazilu la finele unor musicaluri („Cabaret” și Cartea Junglei”, la Teatrul German de Stat din Timișoara; „West Side Story - Manifestul unei generații”, la Odeon). Acum, la timona unui spectacol de revistă. Care, după scenariul dramaturgului-actor Dumitru Chirilă, avea să pornească spectaculos, în decorul Ioanei Smara Popescu și producția muzicală a lui Alexei Țurcan, Răzvan Mazilu semnând regia, coregrafia și costumele.
...Am trecut fascinați prin povești din Târgul Moșilor, Obor, Alhambra și Crucea de piatră, în acorduri din muzica lui Zavaidoc (rol dat lui Marius Bălan) și Jean Moscopol (Romeo Zaharia), cu nemuritorul cântec „Zaraza” interpretat de Cristian Vasile (Andrei Radu în spectacol), cu șlagărele lui Silly Vasiliu (readusă-n scenă de vocea lui Nico) și cele lăsate Legendei de Maria Tănase (interpretate de Daniela Răduică). N-au lipsit cupletele virulente ale lui Constantin Tănase (interpretat de Ion Radu Burlan), beția de culori și evantaiul de trupuri în dansuri alese, încât Spectacolul secției de revistă a Teatrului ploieștean părea o minigală a frumoasei muzicii românești vechi, interbelice, de la cântece de mahala la tangouri, de la muzică de petrecere la romanțe. Până spre final, când scenaristul (sau regizorul?) a vrut să adune absolut totul în acest spectacol, de la „Internaționala” (!?!) ce a răsunat pe scenă, la poante minore cu unele tare ale prezentului, după ce încercaseră și un moment nu tocmai izbutit cu Regele Carol I și Elena Lupescu.
...Mai mult, aglomerarea „țintelor” de atins a dus, nefericit, de la entuziasm la plictis, mai ales că reprezentația atât de frumos pornită nu-și mai găsea ultima replică, fiind trei-patru finaluri, în spectacolul prezentat la Constanța, în Festivalul „Miturile Cetății”, unde câțiva spectatori au plecat mai devreme, iar patru cronicari dramatici nu mai găseau explicații! Încât, celebrul refren din tangoul argentinianului Benjamin Tagle Lara, compus în 1929 („Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza, Cine te-a iubit, Câți au plâns nebuni după tine, Și câți au murit...?”), a devenit, în briza mării: Frumoasă Zaraza, cine te-a întristat?!
