…În primăvara lui ’65, urmăream pe scena Naționalului bucureștean o piesă care m-a marcat profund. Nu pentru că era întâiul text dramatic al laureatului Premiului Nobel pentru Literatură din 1962, cât prin duritatea scriiturii, ecou al tragediei oamenilor însingurați, al necomunicării în marea Americă și oriunde. Autorul, unul de sonoritate mondială, John Steinbeck, prezentase în 1937 o nuvelă realistă, „Oameni și șoareci”, devenită rapid text pentru urcat pe scenă, la New York, și pe ecran. La București, premiera, în regia lui Alexandru Finți, avea să ofere partituri de neuitat unor actori de prestigiu - Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț, Constantin Rauțchi, Valeria Gagealov etc., ca și debutul unui nume care urma să joace spectacolul respectiv de 1.370 de ori, nimeni altul decât Florin Piersic, în rolul lui Lennie!

…După 54 de ani, vara aceasta, la Festivalul Internațional de Teatru din Turda, m-am reîntâlnit cu tulburătoarea piesă a lui Steinbeck. O producție a Teatrului de Nord Satu Mare, cu titlul originar pe afiș „Despre oameni și șoareci”. S-a încumetat să repună piesa pe scena românească un regizor matur, Andrei Mihalache, cu un palmares de invidiat, în care au predominat, lăudabil, autorii români (Caragiale, Alecsandri, Horia Lovinescu, Sebastian, Mușatescu, Kirițescu, Mazilu, Viorel Cacoveanu, Cornel Udrea, Valentin Nicolau etc.), dar și Shakespeare, Durrenmatt, Sartre sau Vampilov. Valorosul director de scenă a adus, inteligent, neostentativ, ilustrul text în zilele noastre. Plecând de la axioma că șobolanii părăsesc primii corabia în caz de naufragiu, căutând alte locuri să-și revină, Andrei Mihalache ajunge la un laitmotiv al prezentului, în România și oriunde: de ce pleacă oamenii din locurile natale, de ce acest nemaiîntâlnit val de emigrare?... Firește, din lipsă de comunicare, de nevoia unui iluzoriu „mai bine” într-o tragedie contemporană mondială. L-a servit cu forță de sugestie decorul lui Alexandru Radu, cu pereți înalți, rabatabili, care nu puteau fi escaladați, trecuți, sugerând ermetismul actual pentru milioane de oameni.

…Balada country de altădată a devenit bocetul lucid în fața unor limite prezente de nesurmontat. Un spectacol sătmărean excelent desenat scenic, respectând textul, cu dureros mesaj, foarte clar. O primă parte de acomodare cu sala, a cărei acustică nu a fost extraordinară (am văzut spectacolul în deplasare, la Turda!), dar un al doilea act remarcabil, frumos pliat pe ideea profundă, modernă, a unui regizor complex. Urmăream cei 10 actori sătmăreni meritorii, pe Ciprian Vultur în rolul lui George, însă eu mă gândeam la Cozorici, strălucind acum 54 de ani, ca și Emanoil Petruț în Slim, Rauțchi în rolul lui Candy, pe Valeria Gagealov interpretând-o pe soția lui Curley (Dorina Nemeș în spectacolul sătmărean) și, negreșit, pe Florin Piersic, magnific în rolul lui Lennie, personaj care a permis în spectacolul din nordul țării un rol încântător pentru tânărul actor Andrei Stan, căruia îi prevăd un frumos viitor!