…Unii contestă existența piesei românești actuale, însă există suficiente Spectacole-lectură ce atestă că românul nu s-a născut doar poet, ci și dramaturg! Ani buni, pe timpul remarcabilului Mircea Ghițulescu, admirabil susținător al piesei autohtone, în fiecare lună, la Clubul Dramaturgilor avea loc câte un Spectacol-lectură. E drept, puține au urcat pe scenă!

…Acest absent drum firesc al unei piese ni l-a relevat „cum laudae” un text („Crăciun la Palat”) al reputatului romancier și eseist francez Pascal Brucker, scris, în 2016, la sugestia dinamicului, inspiratului om de teatru Chris Simion-Mercurian. O comedie politică de efect ce s-a bucurat de un Spectacol-lectură pe cinste în Festivalul Undercloud din 2016, la Arcub. Am aplaudat, atunci, „lectura” profesionistă a actorilor Marian Râlea, George Ivașcu, Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru și Vlad Logigan, în regia lui Chris Simion-Mercurian, de față cu autorul venit de la Paris. Un Spectacol-lectură ce îl și vedeam pe scenă, cu succes.

…Succesul a venit, în mai 2019, când, la Râmnicu Vâlcea, a avut loc premiera textului, sub titlul „Crăciunului Președintelui”, într-o inspirată coproducție a Teatrului particular „Grivița 53” din București, ctitorit și condus de Chris Simion-Mercurian, și Teatrul vâlcean „Anton Pann” (cu un nou manager, actorul Tavi Costin). Am urmărit mai zilele trecute „Crăciunul Președintelui”, o farsă a Puterii, cu grandomanul șef de țară (de partid, sindicat, consiliu județean?!), gol sufletește și rațional, prins în beția Tronului efemer și dezinteresul față de cei din jur. Care în noaptea de Crăciun se trezește la Palat singur cu un majordom mut. Cheamă frizerul personal, devenit, practic, ostatic, apare și soția frizerului, cu prințipii până la avantaje, și alți miniștrii, la telefon, suficient să înțelegem că Președintele-clovn este robul Puterii, iar noi arlechinii lui.

…Un text de ecou, urcat cu mesaj foarte clar în scenă de regizorul Chris Simion-Mercurian, care adaugă un Final formidabil, de Idee, în metafora scenei ce se năruie sub ceața războiului declanșat de un ministru paranoic care vrea de zece ani zgomotul armelor, cu peretele dintre Noi, în sală, și Președintele gol (nu doar Regele!), o demarcație fragilă cât o hârtie ce crapă la prima adiere. Un final deschis, spre trezirea tuturor. Acolo, Sus, la Palat(e), și, Aici, Jos, unde mai avem Suflet, dar și rațiune, să nu luăm piesa ca una absurdă, ci o altă reală variațiune pe tema nebuniei Puterii!

…Un spectacol susținut, cu fervoare și har, de trupa vâlceană, cu Tavi Costin (Președintele), Andrei Cătălin (Frizerul), Marian Râlea, pe rol cu Alexandru Beteringhe (Majordomul), Denisse Moise (energica Soție a frizerului) și Dan Pughineanu (aplaudat în minirolurile mai multor miniștri)! Sala a râs copios, simțindu-se revanșată, căci oglinda ciobită, Președintele, ducea (poate prea mult!) spre Agamiță, neuitând că Ticăloșia vine de la unul conștient ce face și ce nu. Destui, peste tot în Lume, azi, și nu doar în campania prezidențială!