…Despre dramaturgul rus Aleksandr Vampilov s-a spus (și scris), de cum a apărut în lumea literară (în 1965, cu „Adio în iunie”), că va fi urmașul marelui Cehov! Chiar dacă a scris doar câteva piese: „Fiul cel mare” (premiera în 1969, la scurt timp ecranizarea!), „Anecdote provinciale”, „Vânătoare de rațe”, „20 de minute cu Îngerul”, „Casa cu fereastra spre câmp”, „Vara trecută la Ciulimsk”. În august ‘72, însă, pe când sărbătorea numai 35 de ani, s-a înecat în lacul Baikal! O „anecdotă provincială” zicea că a murit nu pentru că n-ar fi știut să înoate, ci pentru că nu a fost lăsat să înoate! Așa a revenit multora în minte acea replică tăioasă „S-a întâmplat ceva cu noi! Ne-am sălbăticit!”, din „Întâlnire cu Îngerul”! Și faptul că tatăl lui, intelectual rasat, a fost condamnat și împușcat pe când Aleksandr avea doi ani! Erau vremurile cumplite stârnite de Stalin și poliția lui secretă!
…Pe Vampilov l-am cunoscut, și m-am atașat frenetic de el, într-un decembrie ‘77, la Teatrul Nottara, la premiera „Reîntoarcerea fiului risipitor”, în regia lui Val Paraschiv. Cu o minunată distribuție ce avea să devină sonoră: Ion Siminie, Răzvan Vasilescu, Viorel Comănici, Ioana Crăciunescu, Anda Caropol, Valeriu Preda, Vasile Lupu, Ruxandra Sireteanu, Dan Vasiliu. O piesă cu oameni obișnuiți, surprinși într-o cascadă de trăiri nemaiîntâlnite, vesele și triste… Tot la Teatrul de pe Bulevard am fost fermecat și de „Anecdote provinciale”!
…Surpriză să-mi fericească sufletul, toamna aceasta, la „Nottara”, în Festivalul „Fest(in) pe Bulevard”: reîntâlnire cu Vampilov, mai exact cu piesa „Fiul cel mare”, acel amestec cehovian de tristețe și zâmbet, în regia rusoaicei Elena Aleksandronova Nenejina, care a montat spectacolul în programul „Teatru Dens” (o piesă urcată pe scenă în 7 zile!), devenit tradițional la teatrul condus cu inspirație și abnegație de Marinela Țepuș. Urmăream încântat spectacolul și mă între- bam dacă nu am mai văzut această piesă?! Da, sub titlul „Întoarcerea fiului risipitor” acum 42 de ani!
...Și acum o distribuție cu mulți și foarte buni tineri: Rareș Andrici (în rolul lui Busîghin), Alexandru Mike Gheorghiu (Silva), Ion Grosu (Sarafanov), Vlad Bălan (Vasenka), Cristina Juncu (Nina), Raluca Gheorghiu (Makarskaia), Alexandra Aga (Prima prietenă), Mihaela Subțirică (A doua prietenă), Răzvan Bănică (Kudimov) și veșnic tânăra Anda Caropol (Vecina), acum 42 de ani, interpretând, parcă, rolul Makarskaiei! Mai toți minunați, cu patos, vervă, ironie amară și un tulburător moment al Alexandrei Aga, cântecul „Cântă cucul, bată-l vina, El răsună-n Bucovina”, cules și interpretat admirabil de tânăra actriță!
...O umbră, mică, în spectacolul din acest octombrie. A fost cam lung: două ore și douăzeci de minute! Am auzit că la premieră a existat o pauză. Este absolut necesară, pentru că se simte în jocul excelenților actori (ca și în sală!) nevoia unei scurte „resetări”, într-o tensiune sufletească stilul Vampilov! Ca să nu spun, și eu, nefericitul urmaș al lui Cehov!
