… Eminentul meu profesor, titularul cursului „Istoria Artei și Literaturii Universale”, în anul IV, regretatul Dan Grigorescu, mi-a făcut o sugestie care a devenit nobil obicei. Fiecare spectacol de teatru vizionat îl trec într-un caiet voluminos, cu simple comentarii personale și note date regiei, scenografiei, actorilor, ca „spectator ca la teatru”, fără a uita de dramaturgul și cronicarul dramatic! De peste patru decenii mi-am umplut casa cu geamantane pline cu distribuții sau frumoase caiete-program ale spectacolelor vizionate. La final de an chiar acord acestei Arhive sentimentale un timp suplimentar de studiu și comparații la rece…

… În 2019, am vizionat 103 spectacole! Inclusiv dramatizări, adaptări, scenarii personale ale unor regizori. Un plus de vizionări față de anul trecut, cu… 73 de spectacole de teatru în Arhiva personală!... În privința iubirii mele, Dramaturgia Română, 21 de texte autohtone montate între spectacolele văzute, cu unul mai puțin decât în 2018, cu 20 de piese autohtone!

… Dintre dramaturgii români urmăriți în 2019, pe scene profesioniste - în Capitală și prin teatrele din țară, unde am putut onora Invitația la Festivaluri (Brașov, Pitești, Târgoviște, Turda, „Fest(in)-ul pe Bulevard”, la „Nottara”, și „Undercloud”-ul, la Muzeul Țăranului Român) nu au lipsit Caragiale, cu „O Scrisoare pierdută”,

„D-ale Carnavalului”, „Conu Leonida față cu Reacțiunea” (sub titlul „Revoluție și artificii”, spectacol realizat de Marius Bodochi și Irina Movilă); Mihail Sebastian cu „Steaua fără nume”, la Teatru „Ariel” Râmnicu Vâlcea și la Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău, Eugene Ionesco (cu „Rinocerii” montați la Suceava și Baia Mare), Dumitru Solomon („Fata Morgana”, excelentul spectacol realizat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Dramaturgilor Români); un minunat spectacol al lui Tompa Gabor, cu „Iona” lui Sorescu la „Nottara”; Matei Vișniec (cu un excelent „Migranții”, urcat de Sandu Grecu pe scena Teatrului „Al. Davila” Pitești; Valentin Nicolau, cu remarcabilul text „Ultima haltă spre Paradis”, regizat de Andrei Mihalache, (și) la Teatrul din Turda; Ion Băieșu, la Naționalul bucureștean, cu „Preșul” lui ce-a „rupt” la public cu decenii în urmă, fără același efect, însă, azi, în altă epocă. Din nefericire, din nou ocolit D.R. Popescu (care a avut, totuși, de Ziua Dramaturgiei Românești, omagiată în premieră, în 13 noiembrie, un spectacol-lectură, la Centrul Internațional de Cultură și Arte „George Apostu” Bacău, fiind ales textul „Nuntă din flori”, din ultimul volum („Mireasa vagaboandă”) al celebrului scriitor român. Cum tot uitați sunt și doi remarcabili dramaturgi din Cluj, Cornel Udrea și Viorel Cacoveanu. Poate, în 2020…

… Cele 103 fericite descinderi în Templul Thaliei mi-au permis, dincolo de prețuita Dramaturgie Română, ierarhizări personale mai largi, fișate în „Coronițele”, dar și… „Dezamăgirile” bogatului an teatral abia încheiat, referitoare la regie, scenografie și creații actoricești. Despre ele, însă, în numerele viitoare!