…A căzut şi ultima cortină peste aşa-zisa stagiune de primăvară, încheiată în final de iunie. Chiar dacă, pe ici, pe colo, se mai repetă (Caramitru, la Naţionalul bucureştean, „Toţi fiii mei”, de Arthur Miller; Purcărete, la Comedie, „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, de Labiche, cu Mălăele şi Mihăiţă; Fătulescu, la Teatrul Mic, „Sonată gotică”, de Tennessee Williams etc.), teatrele au intrat şi ele în binemeritata vacanţă. Cei mai mulţi se gândesc la stagiunea de toamnă, ce va debuta la mijloc de septembrie, însă se impune, cred, şi o ultimă impresie despre ce s-a făcut, fără a privi înapoi cu mânie. Dimpotrivă…

…Stagiunea ce abia s-a încheiat s-a desfăşurat (şi ea!) sub semnul crizei financiare ce a zguduit omenirea. Bugetele s-au tăiat dramatic, ceea ce a dus la înjumătăţirea premierelor, a turneelor, mai ales în teatrele mici şi de provincie, festivalurile au plătit şi ele tribut penuriei de fonduri, în frunte cu Gala UNITER (excepţie a făcut Sibiul!). Ce va mai fi, vom vedea, problema de astăzi este… ce a fost?

…Ultima stagiune a fost una bună sub aspect valoric. Mă refer, în special, la spectacolele vizionate în Bucureşti, unde au venit însă şi trupe din provincie (Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti a prezentat o excelentă „Furtuna”, de Shakespeare, în direcţia de scenă a lui Cristi Juncu; îl aşteptăm pe Silviu Purcărete, cu „Metamorfozele” de la Sibiu!), ba şi din străinătate (a strălucit, la fesCo, Trupa Kulturfabrik, din Luxemburg, cu „Mansardă la Paris”, de Matei Vişniec, în regia lui Radu Afrim). Dacă ar fi să spun cu ce am rămas, aşa, la o primă vedere, din ultima primăvară teatrală, m-aş opri la…

…Naţionalul bucureştean ce a deschis cu „albul”, altfel spus „Molto gran’impressione”, de Romulus Vulpescu, după texte de Costache Faca, Matei Millo şi Costachi Caragiali, pionerii teatrului românesc. O datorie morală, onorată cu brio pe prima scenă a ţării, regizorul Dan Tudor oferind ritm modern unui text arhaic. (Acelaşi debordant regizor a montat şi „Comedia norilor”, o farsă inteligentă după Aristofan, cu succes de public şi de presă). Începută în aplauze, stagiunea de la TNB avea să se încheie în ovaţii, cu „Sinucigaşul” lui Erdman, întruchipat superb de Dan Puric, star între atâtea stele (Adela Mărculescu, Costel Constantin, Marius Bodochi, Marius Manole, Maria Buză, Lamia Beligan etc.) frumos orchestrate de Felix Alexa…

…Teatrul de Comedie a plusat primăvara cu două premiere-eveniment, după ce încheiase anul 2008 cu un spectacol de referinţa, „Ioana şi Focul”, de Matei Vişniec, în regia extraordinarei Cătălina Buzoianu. Primăvara comediei a înflorit superb - dincolo de-a VII-a ediţie a Festivalului de Comedie Românească - în „Casa Zoikăi”, de Bulgakov (cu o Virginia Mirea de zile mari, acompaniată maiestuos de Gelu Niţu, George Mihăiţă şi Valentin Teodosiu), în regia imperială a lui Alexandru Tocilescu, şi în ultima premieră, la final de stagiune: „Leonce şi Lena”, altă minunată „nebunie” a lui Horaţiu Mălăele, cu un tânăr actor (Lari Georgescu) sărutat de muze să devină vedetă!

…De aleasă cultură, spectacolul de teatru-operă „Orfeu şi Euridice”, oferit de Alexandru Darie, la Bulandra; interesantă „Furtuna” montată de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic (unde ne-a emoţionat şi „Hotelul dintre lumi”, pus de Alice Barb); eterogen, dar cu idei, „Hamlet”-ul regizat de Laszlo Bocsardi, la „Metropolis”; inedit „Rinocerul îndrăgostit”, text contemporan chinez ridicat pe scena de la „Nottara” de Mihai Lungeanu; discutabilă şi cam lungă „Epopeea lui Ghilgameş“, montată de Galgoţiu la „Odeon”; notabil spectacolul de la Teatrul Evreiesc, „Regele pomanagiilor”, semnat de Dan Tudor. Mai sunt multe de zis. Începând cu o întrebare gravă: unde-i piesa românească, dincolo de excepţii?!