…Naţionalul bucureştean continuă în forţă stagiunea. A „deschis”, în aplauze, cu un mare dramaturg american (Arthur Miller - „Toţi fiii mei”, în regia lui Ion Caramitru). A mutat, imediat, cu un regizor de peste Ocean, chemat să pună o capodoperă a comediei de caractere, „Tartuffe”, de Molière. Director de scenă, Andrei Belgrader, românul care, emigrând în SUA, în ’78, a cucerit America, predând la marile Universităţi din New York şi din California, unde a scos generaţii de actori valoroşi, dar şi semnând regia la atâtea teatre din State, inclusiv pe celebrul Broadway, cu John Turturro, Marisa Tomei, Elaine Strich şi alţii. Personalitate marcantă, care avea să-şi pună serios amprenta şi pe ultima premieră de la TNB, de la dirijarea actorilor până la linia spectacolului.

…„Tartuffe”, capodopera ce i-a adus lui Molière, acum peste trei secole, atâtea necazuri, chiar interzicerea de biserică a înmormântării conform ritualului (!), este o piesă fără vârstă, valabilă în orice epocă şi ideologie, de la creştinism, comunism la  tranziţia de astăzi. „Tartuffe” reprezintă infinit mai mult decât prescurtarea cuvântului „tartufulo” (trufa = putregai, excrement al pământului), el este simbolul ipocriziei, al parvenirii, al sfidării oricăror norme, imaginea bisericosului fără frică de Dumnezeu, „chipul de icoană cu suflet de cutră”, care, pentru atingerea scopurilor de mărire, calcă pe cadavre, pângărind tot ce este sfânt omului. Direcţii reliefate clar în spectacolul de la Naţional, prin erudiţia regizorului, dar şi prin jocul actorilor, stimulaţi de un examinator celebru.

…Mulţi vor merge la acest spectacol să-l vadă pe spumosul „jolly-joker” Horaţiu Mălăele (foto), titularul care reaminteşte că, pe scena Naţionalului, „Tartuffe” a mai fost jucat de Nottara (în 1889), Livescu (1919) şi Finteşteanu (1960). Aşteptându-l la aplauze pe Mălăele, am salutat o trupă excelentă, cu realizări încântătoare (Simona Popescu - Mariana, Magda Catone - Dorina, Ana Ciontea - Elmira, Simona Bondoc - Doamna Pernelle, Alexandru Georgescu - un formidabil Orgon, Silviu Biriş - Valer, Marius Rizea - Cleant) şi unele scene de senzaţie („tripticul” Magda Catone - Simona Popescu - Silviu Biriş; şi cel al „mesei”, Mălăele - Ciontea - Georgescu), inclusiv cele jucate în şi cu publicul. În finalul de Broadway (scenografia este semnată de Irina Solomon; textele cântecelor aparţin lui Andrei Belgrader, aranjamentele orchestrale, lui Nicu Alifantis şi Sorin Voinea, iar cele vocale, lui Virgil Ianţu!), regizorul oferă „mesajul” montării: pe scenă se celebrează dreptatea „puterii suverane”, în sală se aplaudă în extaz, iar într-un colţ, spre ieşire, viermuieşte Tartuffe: cel trimis la puşcărie este un nabab care ia o frumoasă spectatoare şi dispare cu ea. Bestia Tartuffe nu-i doar pe scenă, se distrează printre noi! Îl ştiţi, nu-i aşa?!