… Aradul îşi trăieşte din plin a XV-a ediţie a Festivalului internaţional de teatru clasic. Eveniment de ţinută, cu spectacole remarcabile, cu lansări de carte, toate în faţa unui public avid de frumos. Într-un asemenea cadru select am avut şansa să asist la premiera gazdelor (Teatrul Clasic „Ioan Slavici”), „Slugă la doi stăpâni”, de Carlo Goldoni, în regia lui Laurian Oniga. Vizionasem piesa şi în urmă cu… un sfert de veac, când, pe scena botoşăneană, acelaşi frenetic regizor şoca printr-un spectacol-eveniment ce lansa un anonim pe atunci, minunatul Dan Puric de astăzi.

… Acum, Laurian Oniga a schimbat viziunea regizorală, acordând-o cu inteligenţă la prezent. „Sluga” lui Goldoni a devenit „angajatul” societăţii de consum, omul care face orice să supravieţuiască. Veritabil filozof al scenei, Laurian Oniga se dovedeşte un fin analist al sensului şi semnificaţiei textului, dar şi al contextului, oferind un final uluitor. Tocmai când cele trei cupluri (Clarice-Silvio, Beatrice-Florindo, Smeraldina-Truffaldino) se îmbrăţişau fericite, cântându-şi iubirea, s-a pornit potopul sonor al excavatoarelor şi pichamerelor venite să dărâme hotelul şi tot din jurul lui. Larma transforma brusc lumea clasică a lui Goldoni în cea de „tranziţie”, sub lovitura de graţie a directorului de scenă (el semnează şi adecvatul decor): toate personajele din spectacol apar, prin fumul şi zgomotul ruinelor, purtând căşti de protecţie, ele ajungând, pe şantier, slugile slugilor care demolează clădiri-monument, parcuri, oaze de sănătate, maidanele cu dragoste ale copiilor, spre a pregăti terenul unor mall-uri şi altor surse de profit imediat. În distrugerea actuală a lumii, Laurian Oniga găseşte o superbă metaforă: în mijlocul deşertului contemporan (cu vaporaşe pe apa de la marginea scenei, simbolizând canalele Veneziei, dar şi Oceanul!), rămâne pianul: la el, Smeraldina şi Truffaldino, ciugulind dintr-o chiflă, cântă viaţa. Semn că Arta rămâne Simbolul salvării în prăbuşirea universului.

… Din frumoasa trupă care a slujit cu pasiune ideea spectacolului, am remarcat, în special, jocul cu har, haz şi inteligenţă scenică al lui Doru Nica (Lombardi) şi Florin Covalciuc (Pantalone), rafinamentul şi sensibilitatea Lilianei Balica (Smeraldina), verva şi plasticitatea tânărului, dar talentatului Alex Mărgineanu (Silvio), prestanţa Alinei Danciu în micul rol al şefei celor opt chelneri (reuşit personaj colectiv). Cât despre Ionel Bulbuc (Truffaldino), el are marele merit de a fi salvat premiera, „titularul” accidentându-se în ajun. Cu numai două repetiţii (şi două ore înaintea premierei!), a pornit timid, însă a crescut vizibil, anunţându-se un „principal” de nădejde. Singura umbră din spectacol: replicile câtorva actori fie nu s-au auzit, fie nu s-au înţeles! Temă de meditaţie şi, mai ales, de studiu individual la capitolul dicţie.