…A 19-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru, începută la Bucureşti, de Halloween, reprezintă mai mult decât o sărbătoare a culturii române. Festivalul din acest an înseamnă, în primul rând, un superb triumf al Teatrului, semn că Arta nu poate fi ucisă de vremuri şi de efemerii lor lideri săraci, ea fiind parte integrantă din clasicul „modus vivendi” al omului.

…Prin primăvară, când criza economică mondială îşi arăta colţii, înfiorător, şi pe la noi, mulţi credeau că, prin ratarea Festivalului, s-a mai îngropat o sublimă tradiţie a teatrului românesc. Din fericire, minunata echipă de la UNITER (ctitorul şi organizatorul acestui eveniment de elită) s-a (z)bătut cu Ministerul Culturii, cu Primăria Capitalei, cu sponsori şi, până la urmă, a obţinut un buget de supravieţuire (jumătate faţă de cel din ediţia trecută!). Acesta a fost un triumf al Teatrului asupra crizei economice. A existat însă şi o încântătoare victorie faţă de criza morală. Căci, în vremuri în care cei mai mulţi subjugă totul banului, minunaţii cavaleri din curtea Thaliei (actori, scenografi, regizori, dramaturgi) au acceptat să participe la Festival de dragul artei, fără vreo recompensă materială. Aşa au ajuns în această ediţie 90 de evenimente, cu 32 de spectacole (21 ale teatrelor din ţară, selecţionate de dinamica directoare a Festivalului, Cristina Modreanu), 5 regizori debutanţi, o premieră („Prinţesa Turandot”, de Carlo Gozzi, oferită de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, în regia controversatului ucrainean Zholdak), o nouă secţiune „Opera Revival” (cu opere celebre puse în scenă de Ion Caramitru, Mihai Mănuţiu, Petrică Ionescu), nopţi de film cu Legende din lumea teatrului mondial, lansări de cărţi.

…Entuziasmul, talentul şi competenţa tuturor celor care participă la acest Festival au vrut să compenseze bugetul avariat şi, implicit, absenţa trupelor străine. A existat totuşi o frumoasă excepţie, trupa „Cie Les Intempestifs”, din Hexagon, venită la Bucureşti cu sprijinul Ambasadei Franţei şi al Institutului Cultural Francez. Trupa care a şi deschis Serbările galante ale Teatrului Românesc, cu spectacolul „Cântăreaţa cheală”, de Eugen Ionescu, în anul când se omagiază Centenarul de la naşterea inegalabilului părinte al teatrului absurd. Chiar dacă fata marelui dramaturg român (stabilit, lansat şi decedat la Paris, unde-i Ionesco!) n-a prea gustat ideea celebrării lui Eugen Ionescu la Bucureşti, în Festival există şi alte două producţii cu piesa „Cântăreaţa cheală” (cea regizată de Tompa Gabor la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj şi versiunea scenică a lui Alexandru Dabija la Teatrul German de Stat Timişoara). Dacă amintim şi valoroasa „Integrală Eugen Ionescu” de la „Radio România Cultural” („Ucigaş fără simbrie” şi „Rinocerii” - regia Lucian Giurchescu; „Cinci piese scurte” - Al. Dabija; „Noul locatar” - Mihai Lungeanu; „Cântăreaţa cheală” - Gavril Pinte; „Victimele datoriei” - Cezarina Udrescu), remarcăm cu bucurie că, la Bucureşti, pe vremuri grele de criză, financiară şi morală, Teatrul este în Sărbătoare!