…De la „Faust”-ul sibian al lui Purcărete, de acum două stagiuni, am văzut multe spectacole excelente. Aşteptam însă Evenimentul. L-a adus, toamna aceasta, în recentul Festival Naţional, exuberantul Alexander Hausvater, cu o magică „Poveste de iarnă”, de Shakespeare, zămislită, cu har dat de zei, la Naţionalul timişorean. Un spectacol uluitor, în ritmul atletului de performanţă, cu înţelepte vorbe ale marelui Will, o plimbare prin vis, ca un film, se merge între două lumi cu motocicleta pe scenă (amintind de „Romeo şi Julieta” lui Zefirelli), sub o beţie de lumini, culori (încântătoare decorul şi costumele lui Lucian Lichiardopol şi Stelei Verebceanu), în sunete alese, astrale (operă, rock, baladă, în frumoasa partitură a lui Dan Jinga), cu proiecţii video, macarale, fum, toate fiind personajele unei Idei clare, ce ne saltă din realitatea cotidiană în basm şi metaforă. Personaje sunt şi spectatorii, fixaţi în centrul scenei, pe scaune rotative, fiecare alegând varianta de privitor ca la teatru-minune într-un spaţiu reinventat. „Povestea” lui Shakespeare se ţese miraculos pe toate laturile. Într-un punct cardinal e Sicilia, plină de gloanţe şi de intrigi, cu Leontes, Regele tiran, orb de gelozie, care-şi ucide soţia; pe celelalte trei laturi, povestea de viaţă paşnică din Boemia luxuriantă, dominată de Perdita, fiica regelui alungată-n pustiu şi găsită de un păstor. Final sugestiv, tot pe altarul Siciliei, într-un muzeu, cu statuile regelui şi reginei, care pleacă spre paşnica Boemia.

Regizorul bucureştean, care a străbătut lumea, încântând-o cu geniul său în spectacologie, trece Viaţa şi filozofia ei prin filtrele tuturor artelor. Este Artist, dar nu eludează politicul. Altfel, spectacolul n-ar începe cu rafale, pistoale,  mitraliere, soldaţi răniţi, în costume de „guerillieri” care te trimit cu gândul la „punctele fierbinţi” ale prezentului (Afganistan, Irak, Cecenia, Orientul Mijlociu), cu  scene de tortură, prin abur, în trei uşi deschise într-un zid roşu (comunismul, nu-i aşa?). Teroarea, trădarea, argumentul forţei îngenunchind forţa argumentului sunt orori vechi de când lumea! Numai că, dincolo, în Boemia, există salvatoare Iubirea, muzica şi dansul, bucuria de viaţă. Sub acest crez, jocul trupei timişorene este total, arzând miraculos sub flacăra fanteziei lui Hausvater. Fermecătoare-Claudia Ieremia, în triplul rol (Regină, Perdita, statuia Reginei). Roluri excelente  pentru Ion Rizea (Leontes), Ovidiu Crişan-Polixenes, Ana Maria Cojocaru-Paulina, Alina Reus-Muta/Mopsa, Damian Oancea-Camillo, Doru Iosif-Păstorul (uşor forţat, parcă, Cătălin Ursu-Autolycus/ Cleomines).

Morala acestui spectacol fantastic: se poate monta modern Shakespeare, de-l cunoşti profund şi îl respecţi! Regizorii teribilişti (Afrim, Zholdak etc.), care maltratează textele celebre, trebuie neapărat să vadă „Povestea” lui Will şi Hausvater. Şi să ia notiţe!