…Din încântătoarea „ofertă aniversară” (şase noi spectacole în zece zile!) a Teatrului Metropolis, din Bucureşti, am reuşit să urmăresc două producţii: „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, şi „Tarelkin”, de Suhovo-Kobilin (în regia valorosului Gelu Colceag). Două excelente spectacole, de regizori şi de actori, recitaluri pe texte ruseşti de rezistenţă. Astăzi, voi retrăi unul dintre ele…

…„Azilul de noapte” este o piesă de referinţă în dramaturgia universală, în care dramele individuale din pivniţa disperaţilor reprezintă, în fond, o tulburătoare explorare a naturii umane. Textul a cunoscut şi în România atâtea montări celebre, de la cea a lui Gyorgy Harag, în ’80, pe scena Teatrului Maghiar din Cluj, la una dintre ultimele performanţe ale regretaţilor Ion Cojar (director de scenă), Ovidiu Iuliu Moldovan şi Gheorghe Dinică (actori), la Naţionalul bucureştean. Cum notabilă a fost şi montarea de la „Toma Caragiu” din Ploieşti, de acum două stagiuni, în viziunea lui Cristi Juncu.

…Acum, la Metropolis, prolificul regizor Mircea Marin oferă un spectacol redutabil, cu mare respect faţă de text şi de fiecare actor, cu profundă înţelegere a complexei naturi umane. În montarea serioasă a experimentatului Mircea Marin (text scurtat cu măiestrie la două ore şi zece minute), din suma dramelor individuale se naşte „Strigătul” decăderii umanităţii, ca o trimitere la celebrul tablou expresionist al lui Munch, atât de actual (şi cu atât mai dureros). În demersul său estetic şi etic, regizorul este susţinut cu brio de un evantai de interpretări minunate. Pur şi simplu uluitor, Ştefan Radof, în rolul lui Luca - înţeleptul din popor, ca un trimis al lui Dumnezeu să ne menţină oameni, să nu ucidă lumina în bezna beciului rataţilor, al muribunzilor. Excepţional şi Mircea Rusu, acum, în Satin, cu un superb monolog-filozofie („Omul, ce minunat sună acest cuvânt!”), după ce la TNB impresionase în Vasca (la Metropolis rolul este jucat meritoriu de Gavril Pătru). Rol tulburător reuşit de Ioana Calotă, în tânăra Nastia, care citeşte romane franţuzeşti între lacrimi şi râs, deznădejde şi credinţă. Sub aplauze meritate, Alexandru Bindea (Bubnoff), Tudorel Filimon (Kostileff), Nicolae Urs (Baronul), Igor Caras (Alioşca), tânărul Orlando Petriceanu (Actorul), Ovidiu Gherasim-Robu (Kleşci), în timp ce în registrul feminin au impresionat Ioana Anastasia Anton (Nataşa), Maria Junghietu (Kvaşnia), Mirela Comnoiu Marin (Vasilisa). Nu poate fi omisă de la laude nici scenografia sobră, sugestivă a Ştefaniei Cenan, într-un spectacol dinamic, profund, cu foarte puţine umbre. La 107 ani de la premiera mondială, la Moscova, „Azilul de noapte” reprezintă o neschimbată oglindă a Umanităţii. Se schimbă doar interpreţii, dramele şi utopiile rămân aceleaşi…