…Exact în seara când copiii îşi puneau, tradiţional, încălţările la uşă, aşteptând darurile lui Moş Nicolae, Teatrul Nottara a făcut celor mari un cadou încântător: „Aniversarea”, o premieră ce se va uita greu. Un spectacol formidabil, de la scriitura gravă a danezilor Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov (reputaţi scenarişti de film) la jocul minunat al actorilor (cu câteva recitaluri de gală!), de la regia profundă, bogată în sensuri a lui Vlad Massaci (el fiind şi traducătorul textului) la scenografia nu doar funcţională, ci şi plină de fantezie a lui Ştefan Caragiu, care, prin camera de filmat (ajunsă uneori dincolo de sală!) şi prin plasmele din spaţiul scenic, implică total spectatorul în reprezentaţie.

…Trama piesei porneşte de la o simplă aniversare de familie, a tatălui care împlineşte 60 de ani. Sunt prezenţi şi cei patru copii ai sărbătoritului (incluzând şi obsesia Lindei, abia înmormântată!), părinţii şi nepotul. Numai că petrecerea cu şampanie şi cu muzică antrenantă se transformă brusc într-o dramă, coborând în abis visceral, sub fantoma Lindei, căci unul dintre fii, Chistian, ţine un antitoast cutremurător. El are tăria să scape de un coşmar lung de ani buni, din vremea copilăriei, când tatăl său îl viola, ca şi pe Linda cea dispărută! Relevarea incestului (temă des prezentă în literatura ţărilor nordice!) îi atrage pe moment adversitatea familiei de faţă, deranjată că i s-a stricat petrecerea. Treptat însă, unii dintre cei care acceptaseră tacit, laş, inuman persistenţa abominabilului în viaţa familiei îşi regăsesc curajul şi lumina de oameni.

…Pornind de la acest text cumplit, regizorul Vlad Massaci tratează matur, cu profunzime de psiholog versat, raportul individual-general, oferind un spectacol de referinţă în frumoasa sa carieră. De altfel, în caietul-program, directorul de scenă avea să ofere cheia remarcabilului spectacol: „Familia Klingenfeld-Hansen este chiar societatea în care trăim noi acum. O societate care refuză să se confrunte cu istoria recentă şi care, în concordanţă, arată hidos. O societate care a încetat să-l mai caute pe Christian. Dacă ar exista psihanalişti pentru naţiuni, noi ar trebui să ne facem o programare”. Demersul impecabil al regizorului a fost susţinut „cum laudae” de cele două „schimburi de ştafetă” de la Nottara. Nobila „Gardă veche”, cu un Alexandru Repan imperial în rolul Tatălui, cu încântătorii Catrinel Dumitrescu (excepţional monologul dedublat soţie-mamă!) şi Emil Hossu. „Noul val”, cu un fascinant Ion Grosu (în rolul lui Christian, jucat din puternice tăceri, priviri şi tremurul muşchilor faciali) şi cu un debordant Dan Bordeianu (Michael, celălalt fiu); vârfurile unei inspirate distribuţii de 19 interpreţi (incluzând şi copilul Eduard Epure), absolut meritorie. Cu toţii, autorii unei „Aniversări” de ţinută, din care, cred, juriile festivalurilor (inclusiv UNITER) au multe de ales!