…De 53 de ani, la Paris, Teatrul La Huchette joacă în aplauze două piese de Eugen Ionesco („Cântăreaţa cheală” şi „Lecţia”) în acelaşi spectacol. Unii îi zic „diptic”, alţii „coupe”. Care, de două săptămâni, se joacă şi la noi, la „Comedie”, un „duplex” (un spectator în seara premierei!) ridicat pe scenă de unul dintre cei mai profunzi analişti ai părintelui teatrului absurdului. Este regizorul Victor Ioan Frunză, care a montat până acum un memorabil „Regele moare”, la „Mundi” (actualul Metropolis), nedreptăţit de juriile vremurilor, şi o notabilă „Lecţie” la Teatrul Maghiar din Timişoara (unde, la Teatrul German, a pus şi „Scaunele”).

…Redutabilul director de scenă începe „Cântăreaţa cheală” vrând, parcă, să ne reamintească titlul iniţial al piesei („Englezeşte fără profesor”), în care nu era nici vorbă de vreo „Cantatrice chauve”, ci de o „Profesoară blondă” (Institutrice blonde), replică schimbată accidental de un actor, ceea ce i-a plăcut la nebunie lui Eugen Ionescu, el făcând dintr-o gafă de histrion un titlu celebru în dramaturgia universală. Spectacolul porneşte lent, cu lecţia de engleză de la televizor plictisitor de lungă. Treptat însă, publicul se va amuza copios de nebunia lingvistică a lipsei de sens, încântătoarele aberaţii ionesciene electrizând sala. N-aş spune că montarea de la „Comedie” se numără printre „loviturile” valorosului regizor. Oricum, spectacolul înseamnă un recital (încă unul!) oferit imperial de Virginia Mirea (Doamna Smith) şi Dragoş Huluba (Căpitanul de pompieri), autorul unui monolog fulminant, cu vervă şi dicţie impecabile, căruia nu văd ce comentator sportiv i-ar rezista! Foarte bun şi Florin Dobrovici, cu măsură şi umor britanic (în Domnul Smith). Travestiul (neinspirat, zic!) cu Bogdan Cotleţ în Mary-menajera, ca şi ieşirea din distribuţie (nu cu mult înaintea premierei!) a valoroşilor Gabriela Popescu şi Puiu Dănilă au influenţat, poate, prima parte…

…Recital, de gală, în schimb, după pauză, Victor Ioan Frunză oferind o „Lecţie” de senzaţie, cu adevărat „Un thriller despre Cunoaştere, Viaţă, Durere şi Virginitate. Despre inutilitatea cuminţeniei şi strălucirea de-o clipă a Păcatului”, cum scrie directorul de scenă în frumosul Caiet-program. În decorul mereu inventiv al Adrianei Grand, cu filmări în timp real, regizorul s-a pliat perfect pe „filozofia Ionesco”, ajungând la metafizica actului criminal. L-au ajutat impecabil în acest demers şi cei doi interpreţi ai rolurilor principale (ratat travestiul cu Bogdan Cotleţ-Menajera). Impresionantă Andreea Samson (Tânăra elevă), prin naivitate, inteligenţă şi farmec, absolut uluitor George Costin (Profesorul). Nu l-am văzut în „Caligura” (lăudatul spectacol de la Baia Mare), dar prin recitalul său cerebral, cu forţă scenică, tensiune şi meditaţie, cu dicţie şi fantastică mimică, George Costin a cucerit Capitala!