… N-aş fi crezut că, la 5 (cinci) ani de la premieră, un spectacol poate avea atâta prospeţime, ritm şi farmec, cum am descoperit, zilele trecute, la „Tănase”! În Sala „Rapsodia” s-a declanşat nebunia de cum a început musical-ul „Omul care a văzut moartea”, de Octavian Sava şi Marius Ţeicu, râsul în cascadă şi bună-dispoziţia electrizând asistenţa. De „vină” au fost piesa lui Victor Eftimiu (după care s-a realizat musical-ul), regia lui Constantin Dicu şi senzaţionala poftă de joc a minunaţilor actori, având în capul listei pe Stela Popescu, marea doamnă a scenei româneşti (nu doar revistă, ci şi teatru dramatic, venindu-mi în minte memorabilul rol, de acum un sfert de veac, la Comedie, în „Turnul de fildeş”!), pe Alexandru Arşinel, un veritabil Sir al umorului de substanţă, şi pe irezistibilul Vasile Muraru, actor de mare profunzime. Mă încumet să afirm că această modernă montare a lui Constantin Dicu, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, cu toate ingredientele genului (muzică şi dans de ţinută), cu furtuna de gaguri actuale, rostite fără a se sări calul, foamea de spectacol la înălţime a tuturor celor care au urcat pe scenă a îmbogăţit Istoria - şi aşa de poveste! - a textului lui Victor Eftimiu, unul de referinţă în dramaturgia românească.

… Piesa nu putea fi decât actuală, din moment ce are ca tramă - alegerile într-un loc uitat prin Moldova. Alexandru Filimon, podgorean şi pescar amator (care salvează de la înec un vagabond), candidează la Primărie împreună cu spiţerul Leon. Totul decurge ca în zilele noastre, de unde şi hazul nebun al replicilor cu trimitere directă, Vagabondul (când Aleodor, cu barbă, nespălat, când Ilie Filimon, venit, chipurile, de la Paris, la patru ace şi cu mapă) fiind aidoma „umbrelor” de astăzi care fac şi desfac cariere politice.

… „Omul care a văzut moartea” este o piesă scrisă în 1928, dar jucată imediat, în mai, acelaşi an, la Cernăuţi (în regia lui Victor Ion Popa), ca peste patru luni să fie reprezentată şi la Bucureşti, la Teatrul „Regina Maria”, cu Tony Bulandra intrând peste noapte în rolul Vagabondului, în locul lui Ion Iancovescu, fugit la Paris din raţiuni sentimentale, chiar dacă Victor Eftimiu scrisese anume pentru el partitura scenică. O piesă şi din palmaresul lui Radu Beligan (la Teatrul Municipal, în ’45, în regia marelui Sică Alexandrescu), a lui Toma Caragiu şi Dem Rădulescu. Am în memorie spectacolul de la „Giuleşti”, din ’84, cu Ştefan Bănică-Senior (Vagabondul), Florin Zamfirescu, Adriana Şchiopu, dar şi pe cel de la Naţionalul bucureştean, din ’97, cu un remarcabil Dan Puric. Acum, la „Tănase”, ne-au trimis în extaz uluitorul Alexandru Arşinel (în rolul lui Alexandru Filimon), tot în „cuplu” cu formidabila Stela Popescu (soţia, Raluca Filimon), remarcabilul student al lui Dem Rădulescu, Vasile Muraru (Vagabondul), dar şi Valentina Fătu (Alice, fiica), Cristian Simion (George, logodnicul) şi Nae Lăzărescu (Leon). Un spectacol fără vârstă, nebun de antrenant...