... Scriitor de mare succes, fie că se dedică dramaturgiei şi cronicii literare, fie prozei sau poeziei, Horia Gârbea a revenit recent pe scenă, în aplauze. Cu un text („Cine l-a ucis pe Marx?”), montat în urmă cu opt ani la Târgovişte, care acum însă, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, s-a transformat seducător într-o comedie muzicală ce va face carieră. Stimulat de Lucian Sabados, nu doar rafinat director de teatru, ci şi de scenă (totodată şi un muzician de elită), Horia Gârbea a scris şi rescris cu patimă şi har textul, l-a completat, acordându-l la regulile musical-ului, dar şi la prezentul bolnav. Iar spectacolul acesta, de public şi de ţinută artistică, demonstrează ce forţă are această rară (la noi!) minunată simbioză dramaturg-regizor.

… Horia Gârbea se plimbă sprinţar prin istorie, ca un filozof care face scrimă sclipitoare cu sensul cuvintelor şi al situaţiilor, pornind acţiunea la curtea unui Vodă, de prin secolul al XVII-lea. Lucian Sabados cravaşează permanent un text greu, profund, prin mişcare, ritm şi multe „găselniţe” de regizor versat, pornind reprezentaţia cu un cuplet („Evul Mediu românesc, după el mă prăpădesc”; viitor şlagăr, vorba unui confrate!) care reprezintă, în fapt, morala spectacolului. Pentru că, de atunci, din secolul al XVII-lea, şi până astăzi ducem o repetabilă povară de trădări, manipulări, asasinate politice, lovituri de palat, sete de putere, minciuni, tiranii, dictaturi. Atunci şi acum „contrabanda e un monopol domnesc”, „toţi domnitorii au fost cu ţepele”, „politica şi justiţia stau prin cutele fustelor”, „cine nu-i cuminte nu mai ia ciolanul”, semn că încă trăim în… Evul Mediu! Gând tragicomic susţinut de un alt cuplet: „Dictatură, te iubim. Fermitate toţi dorim! Disciplină şi putere, Ordine, aliniere, Nu alegeri, mici şi bere!” Încât, după ce un personaj spune spre final că, dacă Marx a fost ucis, două-trei secole vom trăi liniştiţi, te întrebi cine nu-l lasă, de fapt, să moară?

… E un spectacol profund, un musical politic realizat de dramaturg şi regizor cu poftă nebună de adevăr şi de valoare estetică, într-un frumos decor (Ovidiu Pascal), cu muzică perfect gândită şi aleasă de Lucian Sabados pentru un asemenea show, cu balete (Trupa Majestic) şi cuplete pline de dinamism, umor şi acid. Toate susţinute de un încântător evantai de actori care au simţit esenţa cabaretului politic, menţinându-l la cota artisticului, fără a cădea (era atât de uşor!) în şuşă. Şi aplaud şi în aceste puţine rânduri pe Adrian Ancuţa (Boierul), Ion Radu Burlan (Străinul), Mirea Mâneru (Vodă), George Liviu Frâncu (Brebea), Manuela Alionte Frâncu (Doamna) şi Marian Despina (Analistul politic). Un asemenea musical politic nu putea avea o „poantă” de final mai reuşită decât apariţia interpreţilor la aplauze cu veste galbene, cu o cruce pe spate şi cuvinte mari („Îngropaţi cultura”), iar pe faţă cu leit-motivul acestor zile „-25%”. Care, mai nou, se spune că la drepturi de autor va ajunge la -30%! Evul Mediu românesc…