… În România, din fericire, se scrie teatru. N-am să spun că se scrie mult, ci şi bine. O dovedesc numeroasele concursuri de dramaturgie, nobilă intenţie. Din păcate, numai intenţie, căci organizatorii acestor concursuri cu sute de texte, de la directorii de teatre la cei care dau banii pentru premii, cred că important este doar să se scrie şi abandonează ideea la jumătatea drumului. Fiind vorba însă de dramaturgie, nu de poezie, proză sau critică literară, textele premiate (cel puţin) trebuie şi jucate!

… Conştient că va aştepta până la „calendele greceşti” cu textul său („Rendez-vous la muzeu”), onorat cu menţiune la Concursul de comedie din „festCo 2010”, distinsul om de teatru Liviu Lucaci (actor la Naţionalul bucureştean, profesor la UNAT, scriitor şi regizor) a cutezat să se bată ca piesa lui să urce pe scenă. Şi a reuşit această minune, la „Clubul ţăranului” din Capitală, cu o admirabilă trupă, alcătuită din actori profesionişti cunoscuţi (Delia Nartea, Angel Popescu, Alexandru Conovaru), tineri absolvenţi pe care Liviu Lucaci i-a avut studenţi, unii încă în facultate. Spectacolul (cu titlul schimbat faţă de cel al piesei premiate: „Cinci rendez-vous-uri mortale”) se bazează pe cinci scene scrise pentru actorii aleşi, de unde şi numele unor personaje identice cu ale interpreţilor. Un show creat cu nerv şi cursivitate de autorul-regizor pentru stand-up comedy, unde nu se plusează acţiunea, ci momentele de umor, de divertisment stilat. Ceea ce reuşesc admirabil actorii şi regizorul (care a montat, remarcabil, şi „Domnişoara Iulia”, la Teatrul de Comedie sau, cu studenţii, „A douăsprezecea noapte” şi „Hamlet”). Dramaturgul-regizor şi-a subintitulat spectacolul „O comedie neagră, alcătuită din cinci poveşti ce au ca temă… moartea”. Temă rară prin teatrele noastre, însă excelent realizată (mai puţin Scena 2, cam lungă, bine jucată însă de Smaranda Caragea şi Alice Săceanu), cu un fior ce uneşte diversele scene de umor negru, sub metafora ceasului care apare în fiecare. De mare farmec este Scena 1 (i-aş zice „Moartea, fan Manchester United”), cu Alin State (l-am remarcat şi în „Rinocerii”, montat de Cătălina Buzoianu) şi George Albert Costea, ambii uluitori; Scena 3 („Erotica”), jucată cu haz nebun de Cosmin Nedelcu-Micuţu şi Iulia Samson; Scena 4 („Sărutul morţii”), minunat interpretată de Delia Nartea şi Sabina Brânduşe (studentă) şi Scena 5 („Prietenii”), în care Angel Popescu (ştiut de la „Comedie” şi „Mondenii”) şi cunoscutul om de televiziune Alexandru Conovaru (aplaudat recent şi la „Comedie”) dau un veritabil recital. Mai este şi Andrei Roşu (Chelnerul Spag), apariţie scurtă, de efect, în toate scenele, armonizate şi de muzica originală a Delei Nartea, în scenografia funcţională a lui Adrian Damian.

… Un „rendez-vous” încântător, meritele răsplătind minunata simbioză autor-actori-regizor. Un spectacol de văzut, inclusiv de organizatorii concursurilor de dramaturgie, care vor înţelege că textele premiate (cel puţin!) se cer neapărat jucate!